Sanatatea podala a rumegatoarelor, depistarea si tratamentul pododermatitelor acestor animale reprezinta provocari majore, indeosebi pentru crescatorii de vaci, datorita frecventei tot mai crescute a efectivelor si totodata a pierderilor, deloc neglijabile, produse de aceste afectiuni. Animalele de turma prezinta un comportament social pronuntat, nevoia de miscare fiind pe masura.

Forma de ingrijire trebuie sa asigure fiecarui individ un comportament specific rasei si speciei careia ii apartine, motiv pentru care spatiul de miscare-deplasare trebuie sa aiba un sol usor de curatat si bine consolidat. Dintre masurile de intretinere cele mai importante, face parte si curatarea animalelor, respectiv controlul regulat si igiena copitelor. Curatarea copitelor este unul dintre stimulentele existente in relatia stabilita intre ingrijitor si animal, inducand o senzatie de bunadispozitie animalelor. Asta nu inseamna ca aceasta masura poate fi neglijata in spatiile cu animale legate. Detectarea timpurie a afectiunilor podale si tratamentul prompt minimizeaza pierderile, oferind refacere rapida, scutind totodata animalul de suferinta. Importanta economica a intretinerii copitelor Implicatiile economice asociate problemelor podale au, in general, un cost variabil, in functie de problema ivita si gravitatea acesteia. Pierderile economice (subtile sau evidente) sunt legate de problemele podale, in sine, nu de costurile tratamentelor. Curatarea/taierea corecta si regulata a copitelor ierbivorelor domestice asigura stabilitate unghiilor, permitand unora dintre ele (ex. bovinelor) sa isi distribuie greutatea corpului in mod egal. Curatarea de rutina, care indeparteaza micile denivelari ale copitei, va stimula cresterea uniforma a unghiilor. Este recomandata o curatare serioasa a copitelor, cel putin de doua ori pe an. La bovine, cu trei-patru saptamani inaintea pasunatului si – ulterior – la incheierea acestei perioade, se impune controlul si taierea copitelor. Operatia este considerabil usurata de suportii si utilajele moderne (polizori-slefuitori unghiulari, manuali, cu saibe unghiulare flexibile, cu diferite granulatii). In cazul taurilor de reproductie, operatia trebuie reluata la 6-8 saptamani, absenta dorintei de monta fiind deseori legata direct de copitele defectuoase sau de dureri articulare induse de aceasta stare. Managementul preventiv al copitelor presupune cunoasterea incidentei afectiunilor podale, in grupul de animale. Pierderile produse de pododermite pot fi semnificative si pot avea ca efect costuri cu tratamente, scaderea performantelor reproductive sau reformarea prematura. Performanta productiva are de suferit chiar daca animalele nu prezinta semne evidente de boala. Schiopatura Definita ca inflamatie aseptica a straturilor dermice din interiorul copitei, schiopatura reprezinta uneori efectul cresterii excesive si/sau a deformarii cutiei de corn. E insotita de inflamatie si sensibilizare in zona chisitei, iar animalele pot avea un mers schiopatat sau doar rigid, intampinand greutati in asezare si ridicare. Apar uneori hemoragii in zona peretilor copitei, abcese, infectii sau ulceratii, atunci cand exista corpuri straine in crapaturi. In pozitie statica, animalul evidentiaza o postura tipica, de picior dureros. Nu de putine ori apar, odata cu crapaturile la nivelul calcaielor, talpa dubla si prezenta simptomelor durerii fara un semn vizibil de inflamatie. Aspectele de mediu, cum ar fi suprafetele improprii, asternutul insuficient sau miscarea excesiva pe suprafetele indezirabile pot predispune la afectiuni de origine mecanica, mai cu seama cand nu exista o igiena corecta a copitelor. La bovine, trebuie urmarita marimea potrivita a ongloanelor, a cornului integru si neted. Deformatiile acestora reprezinta urmarea stabulatiei permanente, a duritatii patului si a lipsei de igiena. Cauzatoare ale schiopaturii, mai des intalnite, sunt afectiunile denumite unghii de grajd, unghii de pantof si unghii incalecate. La animalele cu constitutie debila apar unghii de porc sau unghiile rasfirate (distantate la peste 5 cm). La ovine si caprine apar defecte asemanatoare cu cele evidentiate la bovine.