Trasabilitatea alimentară a devenit un element esențial al încrederii consumatorilor și al siguranței produselor agroalimentare. Într-o piață europeană tot mai atentă la origine, calitate și impactul de mediu, România se află încă în procesul de consolidare a unui sistem unitar care să urmărească fiecare etapă, de la fermă la raft.

Conform Comisiei Europene, trasabilitatea este „capacitatea de a identifica și urmări orice produs alimentar în toate etapele producției, procesării și distribuției”. În România, implementarea completă a acestor standarde este încă fragmentată – doar marile companii și rețelele internaționale de retail utilizează sisteme digitale integrate.

Potrivit EFSA, 70% dintre incidentele de neconformitate alimentară raportate în 2024 la nivel european au fost identificate datorită sistemelor de trasabilitate automatizată. În schimb, la nivel național, doar 35% dintre operatorii mici și mijlocii folosesc instrumente digitale de monitorizare, conform datelor MADR.

„Trasabilitatea nu este un moft birocratic, ci o garanție a calității și a credibilității economice. Fiecare verigă din lanțul agroalimentar trebuie să își asume rolul”, se arată într-un raport Băncii Mondiale privind modernizarea pieței alimentare din Europa Centrală. Documentul recomandă României accelerarea digitalizării registrului de producători și integrarea bazelor de date ale ANSVSA, APIA și ANPC.

Un exemplu pozitiv este sectorul lactatelor, unde câteva cooperative din Transilvania și Moldova utilizează coduri QR care permit consumatorului să verifice originea laptelui, ferma de proveniență și procesatorul. Practici similare au început să fie aplicate și în industria cărnii, în special în proiectele pilot susținute de PNS 2023–2027.

Pe de altă parte, Eurostat semnalează că lipsa interoperabilității sistemelor IT între instituții și lipsa educației digitale în mediul rural rămân principalele obstacole. În absența unui sistem național de trasabilitate unificat, o mare parte din lanțul alimentar rămâne vulnerabil la riscuri reputaționale și economice.

Transparența lanțului agroalimentar nu se reduce la control, ci reprezintă un instrument de dezvoltare economică. Prin digitalizare, colaborare instituțională și comunicare publică eficientă, România poate construi un model de încredere între producători, procesatori și consumatori – fundamentul unei industrii alimentare moderne și competitive.

(Foto: Freepik)