Preparate cu proprietati antigene, vaccinurile declanseaza aparitia raspunsului imun la organismele supuse vaccinarii. Actul devine astfel o metoda de imunizare profilactica, activa, impotriva unor boli, prin inocularea unui vaccin. Izolarea compozitiei antigenelor capabile sa induca in organism formarea de anticorpi protectori a fost facilitata de progresele in cunoasterea microbilor patogeni. Vaccinologia foloseste profilaxilei bolilor la om, dar si la animale. Acestea din urma sunt afectate pregnant de zoonoze, boli de natura bacteriana, parazitara, virotica, micotica sau prionica, ingloband aspecte clinice, epidemiologice, morfopatologice sau curativo-profilactice, specifice acestor infectii. Luptand impotriva unui insemnat numar de boli infectioase, profilaxia prin vaccinare se imparte in doua mari grupe: de obligativitate si de necesitate.

Importanta Cel mai sigur baraj in prevenirea zoonozelor, imunizarea prin vaccinare reprezinta arma prioritara in fata agresiunii infectioase. Animalele de mare productivitate sunt din ce in ce mai vulnerabile deoarece, crescute in sistem intensiv, nu pot evita uniformizarea originii genetice a raselor, sexului si varstei. Tocmai de aceea, pentru animalele din ferme, profilaxia de necesitate se impune permanent, pragul reactional fiindu-le distinct fata de cel al animalelor crescute in sistem extensiv. In spatii restranse sau (semi)deschise, zoonozele evo­lueaza diferit si pasager. Reactia in fata noxelor este cu totul alta, iar ca varsta, sex sau rasa, animalele neinregimentate sunt eterogene. Imunizarea realizata initial poate impune mai mult decat o intepatura. Vaccinarea repetata, stabilita dupa necesitati, poate obtine stimularea totala a imunitatii. Alaturat vaccinarilor prin injectare clasica, sunt folosite alte variante impuse de rasa, afectiune sau producator, dozarea vaccinului in apa potabila, intraocular sau intranazal, prin momeli, airspray s.a. Trebuie insa demontata ideea retrograda conform careia produsele alimentare rezultate din exploatarea animalelor vaccinate reprezinta un pericol pentru consumatori. Reciproca aberatiei nefundamentate dovedeste ca profilaxia de preventie a devenit intaietate sanitar-veterinara, tocmai din necesitatea obtinerii alimentelor sanatoase, de la animale sanatoase. Vaccinari obligatorii, afectiuni-tinta Animalele, vaccinate de personalul sanitar-vete­rinar, imputernicit de catre autoritatile teritoriale din domeniu, vor fi monitorizate in documentele oficiale prevazute de legislatia specifica in vigoare. Actiunile de profilaxie specifica si vaccinurile obligatorii trebuie efectuate pentru combaterea unor zoonoze cu grad de risc ridicat. Dintre acestea, amintim vaccinul impotriva pestei porcine clasice. Se efectueaza in ferme, pe fluxul tehnologic, purceilor (la varsta de 60 si 120 de zile), vierilor si scroafelor de reproductie (in trimestrele I si III). Porcii care apartin persoanelor fizice trebuie vaccinati de doua ori pe an, iar porcinele in varsta de peste 60 de zile beneficiaza de vaccinari complementare lunare. Concomitent cu cea antipestoasa, poate fi efectuata vaccinarea obligatorie impotriva altei zoonoze cu greutate: rujetul porcului. Profilaxia este aplicata in ferme, purceilor in varsta de 90 de zile (cu repetare la 120 de zile), scroafelor si vierilor de reproductie (de doua ori pe an, in trimestrele I si III). Neoptional, porcii destinati livrarii primesc vaccinul cu cel putin 14 zile inaintea distributiei. Tineretul porcin, scroafele si vierii din fermele de reproductie sunt vaccinati obligatoriu si impotriva bolii Aujeszky, cu un preparat profilactic obtinut din tulpina de virus deletata. Antraxul - zoonoza grava, specifica bovinelor, cabalinelor si ovinelor – e combatuta prin vaccina­rea speciilor amintite (in varsta de peste doua, sase, respectiv trei luni). Profilaxia trebuie planificata cu cel putin 14 zile inaintea scoaterii la pasune, de preferinta in perioada martie-mai. In localitatile cu antecedente epizootice, inregistrate in ultimii zece ani, vaccinarea se repeta dupa alte sase luni. In fermele persoanelor juridice, vaccinul impotriva pseudopestei aviare este obligatoriu pentru gaini, curci, fazani si porumbei. Vaccinurile (vii, preparate din tulpini de virus lentogene si vaccinuri uleioase inactivate) sunt folosite si de crescatorii persoane fizice. Puii vor fi vaccinati cu lentogene, de doua ori consecutiv, iar tineretul si pasarile adulte pot fi vaccinate cu uleioase inactivate. Pe fluxul tehnologic al fermelor, vaccinul impotriva bronsitei infectioase aviare este inoculat obligatoriu gainilor-linii pure, parintilor si bunicilor de reproductie, rase grele, usoare si hibrizi de consum. Vaccinurile (vii si inactive) trebuie insotite de furajare echilibrata, un program riguros de profilaxie repetata si dezinfectie. Tot in exploatatiile avicole ale persoanelor juridice, vaccinarea contra variolei aviare este indispensabila efectivelor de tineret si inlocuire, gainilor de reproductie si oua, porumbeilor (tineretul anului curent) si prepelitelor de reproductie. Se foloseste tipul de vaccin recomandat de producator, pentru fiecare specie in parte. Optionale, dar strict necesare Antecedentele epizootice sau necesitatea sanitar-veterinara a bolilor impun alte actiuni profilactice. Dintre acestea, urmatoarele zoonoze sunt combatute in functie de evaluarea focarului epizootic sau antecedente. Incluse in lista normativa nationala a profilaxiei de necesitate, vaccinurile conditionate de focare sau situatii local-epizootice sunt efectuate curent, pentru preventie. Carbunele eritematos se previne prin vaccinare, de doua ori pe an (cu completari lunare), a bovinelor mai varstnice de trei luni, in localitatile cu antece­dente epizootice in ultimii zece ani. Tetanosul este alta zoonoza combatuta curent, prin profilaxia destinata tineretului cabalin, la varsta de sase luni (doza I, cu rapel la 30 de zile) si la un an. Vaccinul nu este obligatoriu, dar necesitatea si antecedentele ii determina pe aproape toti proprietarii de cabaline sa apeleze la acesta. O zoonoza pentru care vaccinarea se aplica, in ferme sau localitati in care s-a diagnosticat boala, este pleuropneumonia infectioasa a porcinelor. La cel putin 14 zile dupa profilaxia antipestoasa, toti porcii din acel perimetru sunt vaccinati, pentru preventie. ªi pasteureloza este o infectie pentru care, in localitatile unde s-au identificat cazuri, imunizarea devine necesara pentru toate bovinele in varsta de peste trei saptamani. Perioada indicata este martie-aprilie, cu rapel la 14 zile si repetare din sase in sase luni. Se vaccineaza si porcii aflati in loturi contaminate, dupa izolarea si tratarea animalelor bolnave. Animalele gestante pot fi atacate uneori de o zoonoza importanta: colibaciloza. In regiunile cu antecedente epizootice, proprietarii solicita vaccinarea vacilor gestante (cu 45 de zile inaintea fatarii), scroafelor gestante (la 75-95 de zile inaintea fatarii). Profilaxia este indicat a fi aplicata simultan cu vaccinarile impotriva gastroenteritei transmisibile si dizenteriei anaerobe. Se pot folosi vaccinuri cu serotipuri izolate din unitate. Leptospiroza este infectie zoonotica grava, prevenita profilactic in unitatile si curtile unde unde s-au inregistrat cazuri de boala, la bovine si cabaline. Dupa caz vaccinurile se efectueaza in colectivitatile locale de animale. Predispozitie la imbolnavire au si vierii, scroafele si tineretul porcin din ferme si loca­litati cu semne de boala. Dintre vaccinurile importante, nealaturate celor obligatorii, dar catalogate curente de catre necesitatea profilactica, sunt demne de mentionat cele impotriva Coronavirusului (GET), Salmonelozei purceilor, Rabiei, Encefalomielitei infectioase aviara, Anemiei infectioase a puilor de gaina sau Larin­gotraheitei aviare. Preventia, doar prin buna administrare? Factorii ce contribuie la o buna stare de sanatate a animalelor sunt: nutritia corecta, conditiile de adapostire (salubritate, ventilatie, confort), relatia personalului veterinar cu animalele, bunele practici de ingrijire). Buna gestionare a pasunilor consta in reducerea ratelor de stocare. Deparazitarea animalelor nu este recomandata in conditii de pasunat (libere), acestea putand contamina spatiul, hrana, apa sau colectivitatea. Deparazitarea este totusi indispensabila, cunoscuta fiind contributia insectelor parazite (purici, capuse, tantari, paduchi), vectori in distribuirea unor grave zoonoze. Demn de subliniat este ca, indeosebi in zonele izolate, vaccinarea este efectuata de catre persoane fara calificare sanitar-veterinara, puse de dom’ doctor sa faca (…). Regula profilaxiei prin vaccinare este insa stricta: doar medicilor veterinari concesionari le este permisa efectuarea vaccinarii, in cazul animalelor aflate in proprietatea persoanelor fizice. Trebuie de fiecare data mentionat ca un nivel ridicat de imunitate naturala nu este o garantie a protectiei impotriva bolilor infectioase. Spre deosebire de imunitatea capatata dupa o boala parcursa, vaccinurile reprezinta un minimum risc. Infectiile contactate de oameni sau animale sunt asociate doar unui mare risc al instabilitatii.