Festivalul Caşcavelei, ajuns la cea de-a 12-a ediţie în ultimul sfârşit de săptămână, a readus în atenţia publicului rasa italiană de vaci Val d'Aaosta (Valdostana, mai pe romaneste), adaptată foarte bine la condiţiile din Valea Doftanei. Rasa Valdostana este originară de pe Valea Aostei, zonă din nordul Italiei, şi este o rasă montană, puţin pretenţioasă, foarte rezistentă şi cu dublă capacitate productivă (lapte şi carne). Omologarea rasei s-a făcut de către zootehniştii peninsulari în 1892, dar originea rasei merge până în secolul V când, în timpul regilor Burgunzi, în Val d’ Aosta au fost aduse din nordul Europei bovine din ramura „Herens”, potrivit Agrointel. Acum, cele mai cunoscute varietăţi sunt: “Pezzata rossa” (pătata roşie) şi “Pezzata nera”. Este o rasă trăitoare la munte, la altitudini de peste 1500 m, dar nici viaţa la şes nu o dezavantajează. Este o văcuţă economicoasă, deoarece consumă puţin şi produce bine. Mai mult de 2/3 din raţia zilnică a Valdostanei o reprezintă furajele. Necesarul de substanţă uscată (la jumătatea lactaţiei) este de doar 14-16 kg pe zi, faţă de 22 kg la rasa Holstein. Trebuie subliniat că la Valdostana, în raţie, nu sunt necesare suplimentările cu grăsimi chiar în contextul în care alimentaţia poate include şi elemente slab calitative (fân montan, coceni de porumb, paie de orz). Acesta este şi punctul forte al rasei: nu este mofturoasă la mâncare! Toate acestea indică un buget redus de cheltuieli în exploatarea agricolă a rasei Valdostana. Producţia medie anuală de lapte a rasei poate ajunge la circa 4.500 litri în 305 zile de muls, în funcţie de alimentaţie. Lactaţia cu 3,5% grăsime şi 3,3% proteine are un nivel cu totul apreciabil dacă ţinem cont de necesarul zilnic de hrană. Laptele este adecvat, în special, prelucrării brânzeturilor. Concentraţia k-cazeinei (36%) este asociată cu viteza mare de coagulare, cu o consistenţă superioară a laptelui închegat (caşului), dar şi cu un randament ridicat în producţia de brânzeturi. De altfel, aceste brânzeturi sunt unanim apreciate atât de specialişti, cât şi de consumatori. Capacitatea de creştere şi îngrăşare la Valdostana este mare.Viţelul, deşi este relativ mic la naştere (30- 35 kg), recuperează rapid şi înregistrează creşteri ponderale zilnice spectaculoase (aproximativ 1,2 kg/zi). La maturitate, greutatea unui exemplar ajunge la 550 kg. Produsele cele mai căutate sunt “Sonata” (viţelul de 180-220 kg) şi “Vitellone” (350-400 kg). Randamentele de sacrificare sunt în jur de 60%, datorită sistemului osos uşor. Carnea are o calitate foarte bună şi un gust foarte apreciat de maeştrii bucătari ai localurilor de lux. Marius Cojocaru, medicul veterinar din Valea Doftanei, unul din cei mai buni cunoscători ai rasei, precizează: „La reproducere, rasa prezintă o bună fertilitate, cu procent ridicat de reuşită de la prima inseminare şi deseori se întâlnesc exemplare care, de-a lungul perioadei lor de reproducere, au fătat de mai mult de opt ori. Este foarte rezistentă la factorii climatici, pentru că diferenţele de temperatură zi-noapte specifice zonelor montane, dar şi expunerea prelungită la razele solare nu au nici cea mai mică influenţă asupra producţiei de lapte. Valdostana este deosebit de rezistentă la boli. Ea nu prezintă patologii de natură oftalmică sau dermatologică (legată de păr), tipice multor altor rase de bovine”. (Mai multe, pe www.agrointel.ro)