Agricultură bipolarizată ”Agricultura românească trebuie să aibă un loc în cea europeană, fiindcă este una complexă şi foarte interesantă, care oferă alternative. Să nu uităm că ea nu este doar tradiţională, ci bipolarizată, adică avem o ramură puternic industralizată, cu ferme mari cu o medie de 300- 400 de hectare, care utilizează aproximativ 45% din suprafaţa arabilă a României şi aprovizionează, de fapt şi de drept, piaţa, şi ceea ce eu numesc “agricultura mică”, aceea care oferă produse de o calitate aparte, dar nu poate acoperi cererea de pe piaţă. La nivel european s-a pus de mai multe ori problema existenţei fermelor mici, fiindcă în Europa sunt numeroase exploataţii de mici dimensiuni, spre deosebire de Statele Unite ale Americii, iar “reforma Cioloş”a Politicii Agricole Comune (PAC) a acordat o atenţie deosebită agriculturii tradiţionale, care este considerată mult mai prietenoasă cu mediul, adică exact acestor fermieri mici care încă există şi în România. Mult în urma altora Cât privește agricultorul român, există o percepţie diferită a acestuia. De la Bruxelles, agricultorul român pare, per ansamblu, neperformant şi înapoiat. Ceea ce ar fi adevărat, dacă nu luăm în calcul o serie de cauze obiective şi subiective care au contribuit la poziţionarea sa. Vestul, şi implicit fermele de acolo, beneficiază spre exemplu de multă apă, în timp ce în România fără irigaţii este dificil de realizat producții comparabile cu cele din Vest. Să nu uităm, totuşi, că de foarte multe ori în agricultura românească se folosesc mijloace tradiţionale care nu stimulează productivitatea la fel de mult, dar contribuie la păstrarea calităţii și diversității produselor, alimentelor și afectează mai puțin mediul.