Având în vedere importanţa tot mai mare care se acordă la nivel european respectării normelor de protecţie şi bunăstare a animalelor, mai ales în condițiile scandalului ouălor contaminate care a bulversat piața occidentală în acest an, ANSVSA a elaborat un ghid de recomandări privind protecţia şi bunăstarea găinilor ouătoare. Specialiștii precizează că aceste recomandări se adresează fermelor cu efective de peste 350 de păsări.Metode de creștere   Metodele de creştere ale găinilor ouătoare pot fi: sistem ecologic- cod 0;  sistem extensiv- cod 1; la sol- cod 2.  În funcţie de sistemul de creştere, fiecare exploataţie are un număr distinctiv care are următoarea alcătuire:

1. Un număr care corespunde metodei de creştere (1 pentru sistemul extensiv, 2 pentru metoda de creştere la sol, 0 pentru producţie ecologică);
2. Codul României – RO;
3. Codul judeţului;
4. Un număr acordat cronologic exploataţiilor din care provin ouăle, începând cu numărul 001.

  Este obligatoriu ca ouăle să fie înscripţionate cu numărul distinctiv pentru a se putea verifica trasabilitatea. Personalul angajat   Personalul angajat de către administratorul unităţii, mai ales cel care desfăşoară activităţi cu animale, trebuie să corespundă din punct de vedere numeric şi al pregătirii profesionale în ceea ce priveşte creşterea şi îngrijirea păsărilor. Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deţine cunoştinţe adecvate, capabil:

1. a) Să recunoască dacă păsările au sau nu au o stare de sănătate bună;
2. b) Să înţeleagă semnificaţia modificărilor intervenite în comportamentul păsărilor; c) Să aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru sănătatea şi bunăstarea păsărilor.

  În situaţia în care păsările trebuie capturate, această operaţiune se efectuează cu atenţie şi numai de către personal instruit şi competent. Personalul trebuie să fie responsabilizat să respecte pe întreaga perioadă de activitate productivă sau de viaţă a animalelor principiile şi normele de protecţie şi bunăstare a animalelor, prin afişarea la loc vizibil şi în puncte de interes de panouri cu restricţii, măsuri speciale de bunăstare, proceduri de urgenţă etc.   Inspecția   Inspecţia grupurilor sau loturilor de păsări trebuie efectuată cel puţin o dată pe zi. În timpul inspecţiei trebuie să se asigure o vizibilitate clară la nivelul membrelor, a tuturor părţilor corpului păsării pentru o bună observare a acesteia. Pentru inspecţia atentă a efectivului sau a grupului de păsări, trebuie să se acorde o atenţie deosebită condiţiei fizice, mişcărilor, respiraţiei, aspectului penajului, ochilor, ciocului, picioarelor şi ghearelor şi, dacă este necesar, crestei, prezenţei paraziţilor externi, excrementelor, consumului de apă şi hrană, sporului în greutate, precum şi producţiei de ouă.   Clădirile care cuprind mai mult de 3 rânduri de cuşti trebuie astfel proiectate încât să permită inspecţia fără dificultate a tuturor rândurilor de cuşti. În cazul cuştilor îmbunătăţite, pentru a se facilita inspecţia (dar şi în vederea populării/depopulării), trebuie să existe un coridor de minimum 90 cm între rândurile de cuşti, şi un spaţiu de 35 cm între pardoseala clădirii şi partea inferioara a cuştilor. Lumina naturală poate fi suplimentată cu lumină artificială, sursele de lumină artificială fiind repartizate în aşa maniera încât să se poată asigura o iluminare corespunzătoare. Problemele constatate în urma inspecţiilor vor fi remediate de către persoanele responsabile, în cel mai scurt timp posibil.   La nivelul fiecărei ferme va trebui să existe un spaţiu special amenajat pentru păstrarea produselor biologice şi a medicamentelor conform prescripţiilor unităţii producătoare. În mod special, în cazul păsărilor crescute pe sol, inspecţia se realizează începând cu primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze un disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obişnuiască cu prezenţa personalului. În primele săptămâni după populare trebuie observat modul în care păsările se adaptează noilor condiţiilor din adăpost - lumină, aşternut, ventilaţie, temperatură.   Evidența efectivelor   Proprietarul, deţinătorul animalelor, administratorul sau medicul veterinar trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor tratamentelor efectuate şi a numărului de păsări moarte găsite la fiecare inspecţie (registru de tratamente, registru de mortalităţi). În registrul de tratamente se vor menţiona data efectuării tratamentului, medicamentele folosite, doza, şi calea de administrare, perioada de aşteptare şi grupul de păsări tratat. În evidenţe trebuie să se regăsească:   -Procedura de ucidere în caz de urgenţă elaborată conform precizărilor din Anexa 1, cap.1 din Regulamentul Consiliului 1099/2009/EC privind protecţia animalelor în timpul uciderii.; -Inspecţiile zilnice efectuate în fiecare hală; -Buletinele de analiză pentru apă şi furaje.   La nivelul fermei trebuie să se mai găsească atestatele angajaţilor privind cursurile de creştere, protecţie şi bunăstare urmate, precum şi evidenţa instructajelor cu personalul angajat privind protecţia şi bunăstarea animalelor. Evidenţele vor fi păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie puse la dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează o inspecţie oficială sau la cerere.   Montorizarea echipamentelor   Pentru buna funcţionare şi monitorizare a echipamentelor şi instalaţiilor trebuie să existe proceduri scrise, clare, simple, eficiente şi cu finalitate pentru inspecţia instalaţiilor, care trebuie efectuată de cel puţin o dată pe zi. Administratorul fermei va afişa la loc vizibil datele de identificare ale persoanelor responsabile cu reparaţiile şi situaţiile de urgenţă; totodată va afişa procedurile scrise despre modul de operare în caz de defecţiune.   Atunci când sănătatea şi bunăstarea animalelor depind de un sistem de ventilaţie artificială, trebuie să existe un sistem de rezervă corespunzător care să garanteze reînnoirea suficientă a aerului, în eventualitatea defectării sistemului de bază. Trebuie să existe sisteme de alarmă pentru avertizare în cazul defectării unui echipament de monitorizare a condiţiilor de microclimat. Utilajele folosite pentru igienizarea adăposturilor trebuie să fie într-o stare foarte bună de întreţinere şi igienă.   Creșterea în sisteme alternative   În cazul sistemelor alternative în care păsările sunt crescute liber pe mai multe niveluri, în hale închise, al căror număr distinctiv începe cu cifra 2, trebuie respectate următoarele cerinţe: -Nu sunt permise mai mult de 4 niveluri; -Spaţiul din faţă între niveluri trebuie să fie de cel puţin 45 cm.   În cazul sistemelor alternative în care păsările se mişcă liber, în hale cu deschidere la exterior-sistem extensiv, pentru care se va acorda un număr distinctiv care începe cu cifra 1, se vor asigura următoarele aspecte:   -Pe spaţiul liber de padoc, densitatea populării nu trebuie să depă­ească 2500 de găini pe hectarul de teren, aceasta însemnând că unei găini îi revin 4 m 2 de teren; în situa­ia în care, fiecare găină dispune de minimum 10 mp ­i se practică o rota­ie, iar găinile au acces liber la tot spa­iul, pe parcursul întregii vie­i a grupului de găini, fiecare spa­iu închis utilizat trebuie să asigure cel pu­in 2,5m2 pentru fiecare găină; -Trebuie să existe câteva intrări care să asigure acces direct la zona exterioară, de cel puţin 35 cm înălţime şi 40 cm lărgime, care să se extindă pe toată lungimea clădirii; trebuie să fie disponibilă o deschidere totală de 2 m pentru un grup de 1.000 de găini. -Distanţa de la trapa de ieşire cea mai apropiată până la gardul înconjurător nu va depăşi 150 m. Cu toate acestea, o extensie de până la 350 de metri de la trapa de ie­ire cea mai apropiată este autorizată, cu condi­ia ca numărul de adăposturi repartizate să fie de cel puţin 4/hectar. -Să fie cel puţin 4 hrănitoare şi 4 adăpătoare pe fiecare hectar de teren; 20 7. găinile trebuie să aibă pe parcursul zilei acces neîntrerupt la spaţiile exterioare;  -Terenul exterior poate avea şi porţiuni acoperite de vegetaţie, care au şi rolul de a asigura umbra în zilele însorite.