Nume celebre ale literaturii universale, brânzeturi la fel de celebre și rafinate, asociate celor mai diverse băuturi, cam așa pot fi rezumate biografiile gastronomice ale unor scriitori cărora le-a plăcut viața, uneori, peste puterea de înțelegere a vulgului. Asta, poate, și pentru că, aceia care știu cu adevărat să trăiască nu pun brânza bună într-un burduf de câine, ci, într-unul de...scriitor!Joyce Carol Oates adora Heat Humbolt Heat Humbolt este o variantă a clasicei Murray. Cu un miez moale și textură stratificată Heat Humbolt a fost brânza perfectă pentru Joyce Carol Oates. Aroma sa misterioasă l-a făcut pe celebrul literat să o adore, dedicându-i chiar și o lucrare al cărui titlu, ”Unde te duci, unde ai fost”, vorbește exact despre senzațiile date de straturile subtile ale acestui sortiment gourmet. Scott Fitzgerald, nebun după La Tur Această brânză triple-crème a fost pentru marele romancier precum un răsfăț decadent și demn pentru orice dezmăț culinar monden. La Tur este realizată din lapte de capră, vacă și oaie, rezervată doar celor care apreciază luxul. Iar, dacă vorbim despre lux, a fost brânza potrivită pe care Scott a oferit-o toată viața soției sale, Zelda, pentru a o impresiona, dar și mai potrivită pentru a-i acompania numeroasele nopți de beție ale scriitorului. Ernest Hemingway, iubitor de Cabot Clothbound Cheddar Gustul clar și concis, sărat și dulce, a părut perfect pentru scriitorul care i-a apreciat toate subtilitățile pe care le-a asociat, în funcție de starea emoțională a momentului, ori cu vin de Malaga, ori cu wiskey. Ca un adevărat expert, Hemingway a apreciat nuanțele de caramel, fructe dulci și aromele de nuci prăjite, din interiorul dur, dar lăptos, al acestei brânze, perfectă pentru temperamentul său și demne de porecla sa: Taurul. Tom Robbins găsea Taleggio drept ”incomparabilă” Cu o crustă abordabilă, taleggio ar fi acum caracterizată drept funky. Gustul său, oarecum vulgar, este inconfundabil de delicios, fapt pentru care Robbins a caracterizat-o ca fiind incmparabilă. Cu gust de nucă, și fructe de pământ, cu textura groasă și jucăușă, Taleggio l-a făcut pe scriitor să afirme că, odată ce ai gustat-o, nu mai ai cale de întoarcere, îți va plăcea mereu. Virginia Woolf, blues și Bayley Hazen Blue ”De fiecare dată când mănânc Bayley Hazen Blue, parcă aș asculta un blues”, obișnuia să spună Virginia Woolf, celebra scriitoare. Densă, dar fină, cu un amestec echilibrat de arome care variază de la pâine prăjită cu unt, la ciocolată și alune de pădure, și chiar ”amărăciune întunecată a lemn dulce”, cum o numea doamna Woolf, sintetiza toate calitățile muzicii pe care o aprecia la fel de mult. ”Brânza asta este ca un mix de narațiuni, mereu îmi spune mai multe povești într-una singură”, spunea scriitoarea, arătându-și admirația. Mai curios a fost însă obiceiul ei de a asocia acest sortiment rafinat de brânză, cu berea pe care o bea în cantități... (N.r.: În imagine, Elizabeth Taylor, în capodopera ”Cui i-e frică de Virginia Woolf”, în care l-a avut ca partener pe Richard Burton)