Cașcavalul de Vlăsinești și Lacto Solomonescu duc faima județului Botoșani în Occident, după ce o concurență mai mult decât benefică a determinat generarea de exporturi a produselor lactate realizate din cel mai bun lapte. Dar, dacă despre produsele Lacto Solomonescu se cunosc mai multe lucruri, lactatele realizate acolo fiind de cea mai bună calitate, mai puțin se cunosc despre Cașcavalul și Cașul de Vlăsinești, produse atestate ca ”tradiționale” și realizate după rețete vechi de peste 500 de ani.

„Este o zonă unde au fost înregistrate câteva preparate tradiţionale, unice în România, fiind vorba despre smântână, brânză şi caşcaval cu specific local.    Totodată ,se intenţionează autorizarea ca produs tradiţional a caşcavalului de Săveni, un brand regional foarte important”, a declarat pentru Adevărul domnul Cristian Delibaş, directorul Direcţiei Agricole Botoşani.    De altfel, produsele din lapte ale vlăsineştenilor au ajuns deja în resaurantele din toată ţara, spun procesatorii care cumpără de la ei materie primă, fiind foarte apreciate în principal în Iaşi şi Bucureşti. Povestea caşcavalului şi a brânzei din Vlăsineşti începe acum 500 de ani, mai precis de la 1446, când pe moşiile boierilor Vlaşin erau crescute cirezi mari de vite. Din laptele lor, despre care vlăsineştenii spun că este cel mai bun din toată lumea, se făceau tot felul de preparate, de la caş până la caşcaval. De altfel, şi localnicii în vârstă spun că din moşi-strămoşi se fac preparate delicioase din lapte de vacă la Vlăsineşti.   Specialiştii în zootehnie spun că, în anii 2000, la mai bine de zece ani de la desfinţarea Intreprinderilor de Colectare şi Industrializare a Laptelui (ICIL) şi mai ales după intrarea României în UE, ţăranii din Vlăsineşti s-au constituit în asociaţii de crescători de vite, iar în zonă au început să apară mici fabrici de procesare a laptelui, la Săveni, Coţuşca şi chiar în Vlăsineşti. „La noi, cine să mai facă în casă produsele astea? Doar aşa, câteva bucăţi, să avem în casă. Tinerii, o parte sunt plecaţi în străintate, iar cei care au rămas cresc vite şi vând laptele la făbricuţele apărute şi la Vlăsineşti, şi în satul vecin, Miron Costin”, spune tanti Angela. Una dintre fabrici este cea a familiei Solomonescu, iar cealaltă - chiar din Vlăsineşti, a unui localnic. La fabrica acestuia din urmă, lucrează oameni din comună, reţetele tradiţionale fiind preluate, spun angajaţii firmei, iar procesul tehnologic este tradiţional. Brânza de Vlăsineşti este făcută cu ustensile tradiţionale    Florile care dau aroma laptelui sunt bozul, cicoarea, coadaş oricelului, nalba, potbalul şi socul. Chiar dacă au renuţat la meşteşug, oamenii din Vlăsineşti contribuie la contrinuarea tradiţiei. Muncesc în fabrici, aproximativ 300 de localnici fiind angajaţi, aduc zilnic câte 2.500 de litri de lapte la procesat şi, bineînţeles, au venit cu reţetele.