Suntem bine trecuți de prima jumătate a anului, așa că se cuvine să încercăm să facem un scurt bilanț, întrebându-ne pe bună dreptate: Ce are în el paharul, apă care să ne dea putere pentru a ieși la liman sau otravă? Ultimele evenimente ar tinde spre a doua variantă, deși credem că nu e chiar așa. Să începem, așadar, pe sectoare. Cum era și firesc, producția de lapte a crescut, iar prețul litrului la poarta fermei, la finalul lui mai, după cum ne anunță Clal-ul, era de 26,94 de eurocenți, cu o medie de 27,52 de eurocenți pe primele cinci luni ale anului. Unii ar spune că e prea puțin dar, dacă ne uităm la proteină și la grăsime, vom vedea că procentele sunt mai mici decât în cazul altor țări. Totodată, și importul de lapte-materie primă a scăzut. Din fericire, și procesarea s-a mișcat bine, producția de lactate crescând pe toate segmentele importante, un argument în plus că în România consumul crește cu adevărat. În acest sector, singura picătură de otravă o reprezintă modul total aiurea în care s-a acordat protecție pentru Telemeaua de Sibiu, dar asta ține de un populism cu care ne-am învățat și de care nu vom scăpa niciodată, pentru că, nu-i așa!?, mereu va fi nevoie de voturi. În zona de carne lucrurile sunt amestecate. Producția de carne de vită a crescut, dar zona este în continuare limitrofă în România, iar producția de carne de pasăre, deși în ușoară scădere, se află totuși la cote ridicate, care elimină alarma. Dezastrul e pe zona producției de carne de porc, iar asta din cauza Pestei Porcine Africane. Odată și-odată, vinovații vor trebui să plătească pentru drama de acum dar, mai ales, pentru drama care se conturează, pentru că, la ora la care redactăm acest editorial, virusul se extinde. Cât privește procesarea, companiile se mișcă bine, iar dacă întrebi pe fiecare în parte, toți îți vor spune că vând mai mult. Asta mulțumește pe toată lumea și va mulțumi în continuare, chiar dacă procesatorii vor fi nevoiți să importe și mai accentuat carne materie primă. Oricum o fac, de multe ori, la prețuri mai mici decât din sursele interne. Cât privește retail-ul, ca de obicei, prosperă. Vestea bună e aceea că, tot mai accentuat, marile rețele apelează la furnizori locali, oferta de lactate și produse din carne prodise în România fiind limitată, în principal, doar de puterea de a acoperi cererea consumatorilor, dar și pretențiile lor față de preț. Lucru foarte bun, pentru toată lumea, e acela că modificările de la finalul anului trecut, efectuate în Codul fiscal, au fost bine gestionate, companiile, fie ele ferme industriale, fie procesatori, trecând cu bine peste șoc. Ce e însă grav, alături de efectele devastatoare ale PPA, este faptul că deficitul comerțului internațional cu produse agro-alimentare a ajuns la finalul lui mai 2018 la peste un miliard de euro, semn că agro-industria României este total incapabilă să facă față unui comerț liber. Iar incapacitatea se va accentua, pe măsură ce Uniunea Europeană va elimina tot mai multe bariere comerciale pentru zonele terțe. Așadar, ce avem în pahar, apă sau otravă? Trageți dumneavoastră concluzia.