Combaterea virusului parainfluenței bovine este esențială la transportul bovinelor. Virusul parainfluenței bovine a fost izolat în 1958, de la copii cu tulburări respiratorii fiind, după un an, izolat din secrețiile nazale ale vițeilor cu ”febră de transport”, evidențiind totodată anticorpii specifici în serul sanguin. În țara noastră, virusul PIB a fost izolat în 1967, din mucusul nazal al vițeilor dintr-o unitate în care parainfluența trena sub formă endemică, de peste un an.

Epidemiologie sumară Sunt receptive bovinele, în mod deosebit cele de la 15 zile până la 10-12 luni, cu frecvență maximă la vițeii de 3-5 luni, în funcție de momentul concentrării lor de la mai multe ferme, în cazul creșterii intensive. Este mai puțin receptiv tineretul peste un an și taurinele adulte, ultimele fiind totuși purtătoare de virus. Tineretul bubalin în vârstă de 7-12 luni, în condițiile creșterii intensive este afectat de parainfluență cu o frecvență mai redusă, comparativ cu tineretul taurin. Prin anchete serologice, cu ajutorul reacției de inhibare a hemaglutinării (IHA) s-au evidențiat anticorpi specifici, atât la tineretul de peste un an, cât și la adulte clinic sănătoase, la 20-100% din animale, în funcție de intervenția factorilor favorizanți și zona geografică. Frecvența cea mai ridicată a parainfluenței, ca și a celorlalte pneumopatii virotice, se înregistrează în sezonul rece, toamna și iarna, datorită temperaturii scăzute din adăpost (sub 10 grade Celsius), creșterii umidității relative (85-95%) cu condens accentuat și formare de curenți în urma schimbului rapid de aer între mediul extern și interiorul adăpostului, cu izbucnirea de endemii, uneori cu evoluție clinică ușoară, alteori cu forme grave, de unde și denumirea de gripa taurinelor. Profilaxie Deoarece apariția și evoluția clinică parainfluenței nu este afectată de intervenția factorilor favorizanți, în profilaxia acestei boli un rol important îl dețin măsurile de profilaxie generală, vizând în principal evitarea supraaglomerării, a deficiențelor de microclimat, a alimentației deficitare și a transportului în condiții neconfortabile. La popularea unităților cu tineret bovin , se recomandă ”precondiționarea” vițeilor la unitatea furnizoare, obișnuindu-i cu tehnologia de furajare și adăpare de la unitatea beneficiară. Achiziționarea vițeilor este de preferat a se face din unități cu ”circuit închis”, excluzându-se animalele cu entero- și pneumopatii, cele subdezvoltate, etc. Populările se vor face în urma dezinfecției adăpostului, cu respectarea principiului „totul plin – totul gol” și a repausului sanitar. Răspândirea aproape ubicvidară a virusului la taurine și bubaline și dificultățile întâmpinate în evitarea stresului și infecțiilor secundare, pledează pentru cea mai adecvată metodă de prevenire: vaccinarea. Pe de altă parte, din cauza paricipării, uneori, a altor agenți microbieni, care nu sunt incluși în vaccin, eficacitatea vaccinării este inconstantă. Eficiența măsurilor de prevenire depinde, deci, de diversitatea stresorilor și de intensitatea acțiunii lor, pe de o parte și de patogenitatea agenților microbieni, pe de altă parte. Deosebit de important este momentul vaccinării vițeilor, deoarece imunogeneza conferită de aceste vaccinuri poate fi inhibată de anticorpii colostrali. Aceștia scad treptat și dispar abia după 5-6 luni de la naștere. În plus, acești viței pot fi uneori purtători și eliminatori de virus, motiv pentru care se recomandă ca vaccinurile să se administreze în doze repetate, înainte și după înțărcare. Cercetări recente demonstrează că după administrarea parenterală de vaccinuri inactivate adjuvantate, cu rapel la 14 zile, se previne eliminarea virusului prin secrețiile nasofaringiene. În plus, aceste vaccinuri inactivate polivalente, în diverse asociații cu virusuri, se pretează și chiar se recomandă vacilor gestante. Un mijloc eficient de prevenire a parainfluenței îl reprezintă imunomodularea, prin care se stimulează nespecific mijloacele de apărare ale organismului, în ansamblul lor. În acest scop se folosesc: extracte tisulare, homoterapia, extracte de bacterii, hormoni, vitamine (A, C, D, E), diverși compuși chimici. Se folosesc concomitent cu vaccinarea, între vaccinări sau la popularea unităților. În perioada de carantină profilactică au fost recomandate, pe lângă soluția glucozată, vitaminele A, D3, E și C, care au și rol trofic, antiinfecțios și antitoxic și un extraxt tisular de splină sau suspensie tisulară hepatică, de 4-5 ori, la interval de 7 zile. Alți specialști recomandă folosirea pe scară largă a inductorilor de interferon (Bayferon), cu ocazia afluirii în îngrășătorii. Hemoterapia în scop preventiv se recomandă în unele unități de creștere intensivă, fiind o metodă prevăzută în unele tehnologii sanitare veterinare, sub formă de sânge total citratat sau de concentrat sanguin imun (CSI) rezultat de la prepararea serului convalescent, a plasmei imune polivalente sau a serului imun polivalent. Cu ajutorul acestor preparate s-a obținut prevenirea parainfluenței în unele unități, chiar fără vaccinare antivirală, de la sosirea în unitate. Imunizarea bovinelor pentru obținerea acestor produse se face cu vaccin contra parainfluenței-3 sau cu alte vaccinuri, la care se adaugă și vaccin antipasteurelic, în funcție de rezultatul examenelor de laborator. Combatere Combaterea virusului parainfluenței întâmpină dificultăți din cauza intervenției diferiților factori favorizanți de mediu, inclusiv a microflorei de asociație. La aceștia se mai adaugă îmbolnăvirea concomitentă a unui număr mare de animale, cum este cazul în creșterea intensivă, precum și prezența frecventă a tulpinilor antibiorezistente din microflora de asociație, ce complică infecția cu virusul parainfluenței (PI-3). Eficacitatea măsurilor de combatere depinde de precocitatea și complexitatea măsurilor, care trebuie să includă: tratamentul etiotrop, stimulante generale, medicația de organ (expectorante, derivative, calmante ale tusei etc). După izolarea animalelor bolnave în staționarele marilor unități, se intervine etiotrop, în raport cu situația epidemiologică, pentru prevenirea și combaterea infecțiilor de asociație. În parainfluență, seroterapia s-a dovedit eficientă în asociație cu chimioterapicele. În acest scop, Institutul Pasteur prepară Servipast (ser mixt antipasteurelic, antiviral bivalent bovin), care conține anticorpi anti Pateurella și anti IBR – IPV, PI-3. Se administrează preventiv 0,3-0,5 ml/kg viu, pe cale subcutanată, la bovinele clinic sănătoase din crescătorii, precum și înainte de îmbarcare, la bovinele sănătoase destinate transportului prelungit. Animalele serumizate se vaccinează numai după minimum 21 zile. De o largă utilizare în combaterea pneumopatiilor tineretului taurin, în țara noastră, în creșterea industrială, s-a bucurat folosirea serului convalescent (0,5 ml/kg viu) și a serului imun polivalent obținut în crescătorii. În funcție de rezultatul antibiogramei, se folosesc diferite chimiopreparate (antibiotice, chimioterapice), mai ales dintre cele cu spectru larg: tetraciclină, ampicilină, amoxicilină, spectinomicină, enrofloxacin, ceftiofur, tilosin, gentamicină etc. La acestea se adaugă o gamă largă de sulfamide retard și asociații dintre antibiotice și antiinflamatoare nesteroide. Multe dintre aceste preparate se pot administra pe cale orală, în apă sau furaje, dar cele mai multe sunt injectabile. Tratamentele curative trebuie să dureze 3-5-7 zile, în funcție de preparat și de starea clinică a animalelor.