Rolul producției și managementului lanțului de aprovizionare este în creștere la nivel mondial, ca urmare a preocupărilor crescânde ale consumatorilor cu privire la siguranța și calitatea alimentelor, împreună cu cererile retailerilor pentru volume mari de produs consistent și fiabil. În țările dezvoltate, pierderile de produse (pierderile post-recoltare), sunt în general mici în timpul prelucrării, depozitării și manipulării, datorită eficienței echipamentelor, facilităților de stocare mai bune și controlului variabilelor critice cu ajutorul unui personal calificat și instruit. Să vedem, însă, cum poate fi eficientizat lanțul logistic, făcând apel la studiul cu titlul ”Concept of logistics in agriculture and food supply chains”, întocmit de un grup de specialiști de la Facultatea de Transporturi a Universității din Mannhaim.Gestionarea ambalării în fermă   Conceptul de logistică agricolă și alimentară este în permanentă dezvoltare și transformare, întrucât este necesar un sistem de management mai eficient, o mai eficientă planificare a producției alimentare, colectarea fizică a produselor primare din câmpuri și gospodării, prelucrarea și depozitarea la diferite niveluri, manipularea, ambalarea și distribuția produsului final.   În lanțul de aprovizionare cu alimente sunt multe părți interesate, cum ar fi fermierii, furnizorii, agenții, angrosiștii, comercianții rurali cu amănuntul sau transportatorii. La toate nivelurile, fluxul de informații și gestionarea produselor sunt esențiale pentru menținerea calității produselor agroalimentare pe întregul lanț. Fluxul de resurse de intrare, de la ferme, la consumatori, trebuie descris în detaliu, la fel ca și constrângerile din fiecare sub-proces, care trebuie să fie identificate, pentru a dezvolta soluții adecvate pentru problemele legate de logistică.   Este important de menționat că lipsa instalațiilor de ambalare poate fi una dintre constrângerile din sistemul logistic al fermierilor la scară mică, în timpul tranziției de la ferma de subzistență la ferma agricolă comercială. De multe ori, pierderi semnificative după recoltare apar atunci când, în special culturile vulnerabile, sunt supuse daunelor mecanice. Prin urmare, gestionarea sistemelor de ambalare în fermă ar trebui să fie luată în considerare, în dezvoltarea sistemelor logistice agricole.   Logistica în abatoare   Din punct de vedere al managementului logistic eficient, este necesară o abordare integrată, de la fermă la abator, pentru controlul eficient al pericolelor alimentare, aceasta fiind o responsabilitate comună pe lanțul producători, ambalatori, procesatori, distribuitori, comercianți cu amănuntul, operatori de servicii alimentare și consumatori (Sofos, 2018). Aceasta este o problemă importantă, deoarece creșterea populației mondiale și îmbunătățirea nivelului de viață crește consumul de carne și, mai ales în țările dezvoltate, consumatorii preferă alimentele fără aditivi sau reziduuri chimice.   Interesul din ce în ce mai mare pentru transparența lanțului de aprovizionare alimentară conduce la transformarea industriei alimentare, implementând și menținând sisteme de trasabilitate care îmbunătățesc aprovizionarea cu alimente și managementul eficient, care duce la implicații pozitive pentru siguranța și calitatea alimentelor (Smith și colab., 2015). Deoarece animalele stresate pot dăuna calității cărnii și pot determina mai multe contaminări cu agenți patogeni, tratamentul uman asupra animalelor primește mai multă atenție (Sofos, 2018).   Urmărirea animalelor sacrificate, de la naștere până la produse finite, și urmărirea transportului alimentelor devin domenii de concentrare recent (Smith et al., 2015). Dar acest lucru ajută la controlul riscul bolilor animalelor, inclusiv la reducerea riscului de falsificare a datelor, pentru a genera informații detaliate despre țara de origine și bunăstarea animalelor, în sistemele globale de aprovizionare cu alimente (Smith și colab., 2015).   Identificarea și trasabilitatea animalelor, precum și procesarea și distribuția cărnii, sunt câteva dintre provocările legate de siguranța cărnii. În procesul de înființare a sistemelor de identificare și urmărire a animalelor, operatorii economici ar trebui să ia în considerare următoarele considerare: selectarea tehnologiilor corespunzătoare și a cerințelor de precizie, întreținerea lor, confidențialitatea, plata costurilor, numărul loturilor și numărul de identificare a animalului, hrana animalelor și siguranța cărnii (Sofos, 2018).   Stresul animalelor sacrificate începe mai devreme decât încărcarea pentru transport, la abator, și continuă în diferite etape, până la momentul sacrificării. Gregory (2018) a indicat că aproximativ 1,15% din bovinele care așteaptă la abatoare în 2004, erau contabilizate ca pierderi. Prin îmbunătățirea măsurilor logistice, gradul de pierderi a fost redus la 0,8% în 2009. Îmbunătățirea transportului   Pentru transportul animalelor, pe lângă îmbunătățirea designului și a metodelor de manipulare a vehiculelor, măsurarea continuă și precisă și raportarea factorilor care provoacă stres, parametrii de răspuns la stres și observarea continuă a animalelor,  sunt necesare și esențiale, pentru îmbunătățirea bunăstării animalelor și calitatea cărnii, ca produs final. În acest sens, a fost dezvoltat un complex sistem de instrumentare, de către Departamentul de Inginerie al Universității suedeze de Științe agricole (Gebresenbet și Eriksson, 2018). Sistemul este capabil să efectueze cu ajutorul sateliților măsurătorile parametrilor menționați anterior, simultan, și pornind continuu, de la ferme, până la abator. Instrumentarea la bord și poziția direcționată prin satelit a vehiculelor este controlată simplu, din cabina vehiculului.   Instrumentația poate fi clasificată în patru grupuri:   -Camere video pentru monitorizarea comportamentul animalului, -Senzor de frecvență cardiacă, -GPS pentru măsurarea traseului de transport, geografic locație, senzori de vibrație, senzori de temperatură și umiditate, emisii, și -Informații transmise la baza de date, de la vehiculul aflat în staționare.   Ca urmare, determinându-se că transportul la distanță lungă și manevrarea deficitară stresează animalele și compromit parametrii de bunăstare, există tendința de a reduce numărul de abatoare, datorită specializării și centralizării operațiunilor. Întrucât un transport îndepărtat are un impact negativ asupra bunăstării animalelor, studiile privind calitatea, măsurând parametrii pe bază de emisii provenite din vehicule, poate ajuta la identificarea mijloacelor de reducere a distanței de transport, a timpului de transport și a stresului animalului, în lanțul de aprovizionare animală și în distribuția cărnii (Bulitta și colab., 2011). Mai ales încărcarea și descărcarea în timpul transportului pentru sacrificare sunt identificate ca activități foarte stresante pentru animale. Pentru îmbunătățirea bunăstării animalelor în timpul transportului de la fermă la abatoarele pot fi adoptate două strategii:   -Diminuarea factorilor care provoacă stres, prin îmbunătățirea logisticii transportului animalelor și a metodelor de manipulare. Acestea includ îmbunătățirea manipulării animalelor în toat lanțul logistic, îmbunătățirea instalațiilor de încărcare și descărcare, îmbunătățirea conducerii performanței activităților de sacrificare la abatoare.-Reducerea la minimum sau evitarea transportului animalelor prin promovarea abatoarelor locale la scară mică sau dezvoltarea abatoarelor mobile sau semi-mobile.Logistica în aprovizionarea cu lapte   Laptele este un produs agricol important, pe care fermierii de animale îl folosesc atât pentru consum, cât și pentru și piața de procesare. Comercializarea laptelui, excedent pentru nevoile familiei și fermelor, îmbunătățește venitul fermierilor, creează activități în sectoarele de procesare, comercializare și distribuție și contribuie la securitatea alimentară în comunitățile rurale și urbane (Gebresenbet și Oodally, 2015).   Mai mult, până în anul 2025, în țările în curs de dezvoltare, cererea de lapte trebuie să crească cu 25%. În astfel de cazuri, este necesară dezvoltarea fermierilor locali, pentru a contracara faptul că importurile de produse lactate în țările în curs de dezvoltare au crescut în ultimii zece ani, în valoare, cu 43%, și cu peste 80% din lapte consumat în țările în curs de dezvoltare (200 de miliarde de litri anual), cantitate care este gestionată de comercianții informali din piață, mulți acționând cu reglementări inadecvate de business (Gebresenbet și Oodally, 2015).   Din punct de vedere al serviciilor de transport, comercializarea laptelui este dificilă, pentru producătorii care trăiesc în zone împrăștiate și izolate. Acești fermieri, care au și producție proprie de lactate, pot vinde, de exemplu, unt, numai în zonele urbane apropiate, unde produsele lactate rămase sunt destinate consumului casnic. Livrarea de lapte proaspăt de la distanță mare față de oraș, de către fermierii mici, este dificilă din două motive principale:   -În primul rând, producția cotidiană de lapte este relativ mică, pentru a fi livrată în zona urbană, iar transportul unui produs perisabil pe distanță lungă este dificil.-În al doilea rând, calitatea laptelui se deteriorează. Singura prelucrare tradițională disponibilă este fermentarea.   De aceea, pentru a promova comercializarea laptelui provenit de la fermierii mici, este necesară dezvoltarea de strategii pentru răcirea și colectarea laptelui la fermă.       În țările dezvoltate, companiile de transport colectează laptele de la ferme, până la punctele de colectare și, ulterior, transportă laptele la fabricile de lactate (Gebresenbet și Ljungberg, 2008). În acest sens, companiile din industrie furnizează un recipient special pentru lapte, în care fermierii îl depozitează, înainte de colectarea și transportul acestuia. De obicei, camioanele cu cisterne și remorci sunt utilizate pentru colectarea laptelui de la ferme și livrare la cea mai apropiată fabrică de procesare. Ulterior, laptele furnizat companiilor lactate este prelucrat și distribuit consumatorilor. Produsele lactate, cum ar fi laptele, laptele praf, comestibile grăsimile și brânza, sunt livrate pieței de distribuitorii de produse lactate. Într-un astfel de proces, camioanele colectează laptele până la capacitatea maximă.   Optimizarea rutelor de colectare   Optimizarea rutelor de colectare a laptelui permite diminuarea distanțelor și a timpului de transport. Gebresenbet și Ljungberg (2011), au măsurat 60 de rute de colectare a laptelui, care au însumat să fie aproximativ 6357 km. Efectuând experimente de optimizare pe aceste rute, folosind LogiX (DPS), autorii au descoperit că distanța ar putea fi redusă cu 16%. Asemănător, experimentul de optimizare pe rutele de distribuție a produselor lactate a redus distanța cu 22% și timpul cu 24%. În țările dezvoltate, se observă că, din cauza modificărilor structurale ale sistemului de producție a laptelui, numărul fermelor se reduce, în timp ce nivelul producției rămâne relativ constant.   Consumul intern de lactate din UE reprezintă 90% din producția de lapte. Totodată, UE este un jucător important piața mondială a produselor lactate și sectorul lactat al UE este de așteptat să fie orientat și mai accentuat, în viitor, către piață (Bouamra-Mechemache et al., 2018). La vremea lor, cotele de lapte au permis câștigarea pieței și stabilitatea acesteia. La rândul ei, piața internațională a beneficiat de managementul strategic al produsului, la nivel mondial. Acum, provocarea așteptată pentru viitorul insutriei lactatelor o reprezintă fluctuațiile pieței mondiale și volatilitatea prețurilor. Acest lucru are un impact major și continuu asupra logisticii laptelui și a viitorului produselor lactate.   Procesul avansat de colectare a laptelui începe cu producătorul care livrează laptele într-un punct de colectare sau direct la agent, laptele fiind verificat, cântărit și  înregistrat; laptele este transportat într-un centru mai mare de colectare unde, dacă este posibil, se află refrigerate. Ulterior, laptele colectat este trimis în vrac către o uzină de procesare. Întârzierea livrării, de la muls până la instalația de prelucrare depășește adesea cinci ore și afectează negativ calitatea laptelui care nu este refrigerat, și care este adesea respins pentru prelucrare.