Consecințele mulsului incorect la mulgătoarele mici este cu atât mai importantă, cu cât în România asistăm la  introducerea constantă a unor rase cu mari producții de lapte și prin ameliorarea caraterelor genetice. S-au creat, în acest scop, condiții optime de alimentație și întreținere corespunzătoare, potențialul genetic al animalelor fiind îndrumat științific în direcția unor mari producții de lapte.

Calitatea laptelui, asigurată de sănătatea glandei mamare   Capra și oaia sunt într-adevăr socotite de către economiști și crescători cele mai rentabile animale, însă rentabilitatea acestor specii ar crește substanțial dacă procesul de mortalitate și morbiditate, datorat afecțiunilor glandei mamare s-ar reduce. Consecințele unui muls incorect trebuie cunoscut de către crescător, în ce privește glanda mamară a acestuia, cât și pentru sănătatea consumatorului de lapte și produse lactate. Mamitele reprezintă principalele consecințe ale unui muls incorect, fiind inflamații care afectează epiteliul secretor, mucoasa canalelor galactofore și a sinusului galactofor sau a țesutului interstițial. Cauzele pot fi diferite: factori chimici, mecanici, alimentari, termici și biologici (virusuri, bacterii, miceți); ”mamitele specifice”, din ultima categorie, sunt produse de germeni cu mare patogenitate: colibacili, stafilococi, pasteurele, listerii, micoplasme, etc. Mai frecvente la rumegătoarele mici specializate pentru producția de lapte, procesele inflamatorii localizate la nivelul glandei mamare sunt produse de o floră microbiană variată, calitatea laptelui fiind asigurată de sănătatea glandei mamare care îl produce, în primul rând și, ulterior, de condițiile de pasteurizare – procesare și valorificare. Multiplele surse de contaminare intervin încă din glanda mamară infectată, continuând pe tot parcursul recoltării, manipulării și prelucrării laptelui, realizate fiind prin intermediul recipientelor și aparatelor de muls. La strungă, acolo unde se practică mulsul manual, producătorul poate reprezenta sursa principală de contaminare. Bacteriile adăugate în timpul recoltării și prelucrării sau provenite din glanda mamară se dezvoltă când temperatura depășește limita de conservare (4 grade Celsius), în recipiente din fabrici și ferme sau în timpul transportului. Totodată, este un mediu propice cultivării a numeroase specii de bacterii, iar laptele provenit de la aceste animale prezintă modificări bacteriologice fizice și cimice care sunt prezente de-a lungul procesului tehnologic de preparare a produselor lactate. Importante din punct de vedere economic, aceste afecțiuni ale galandei mamare sunt la fel de importante igienic, prin deprecierea, în compartimentele afectate, a secreției lactate. Importanța economică a mamitelor este urmarea menținerii în efectiv a oilor cu afecțiuni mamare cronice, scăderii producției de lapte, costul ridicat al tratamentului aplicat animalelor bolnave, costul examenelor de laborator, costul tratamentelor preventive al oilor înrepaus mamar, costul asistenței sanitare veterinare. Afecțiunile glandei mamare prezintă și o importanță sanitară deosebită, fiind cunoscută posibilitatea transmiterii unor boli deosebit de grave, prin lapte sau produse lactate. De exemlu, Staphylococcus aureus se poate multiplica ușor în lapte, producând o enterotoxină termostabilă periculoasă.   Favorizarea apariției mamitelor infecțioase     Cu o etiologie complexă, mamitele sunt definite ca procese inflamatorii ale glandei mamare, care produc modificări microbiologice și fizico-chimice. Etiologic, trebuie avuți în vedere doi factori principali ce intervin: factorii biotici și factorii abiotici. Mamitele apar și evoluază ca efect al acțiunii mutuale dintre factorii (ne)specifici. O largă gamă de specii bacteriene este inclusă în etiologia microbiană a mamiltelor la caprine și ovine. Frecvent izolați și considerați principalii responsabili ai infecțiilor și leziunilor țesutului mamelei sunt agenții bacterieni, precum: micoplasmele, stafilococii, bacteriile coliforme, pasteurelele etc. Criteriul etiologic de clasificare al mamitelor este cel mai frecvent întâlnit în studiile de specialitate și adaptat de practica curentă; într-un anumit grad, responsabil de evoluția anatomopatologică și clinică a procesului infecțios mamar. În unele grupuri de animale, se produc și infecții bacteriene mixte (bacterii cu virusuri sau bacterii cu levuri), îndeosebi în cazul mamitelor cronice. Sunt cazuri în care evoluția anatomopatologică și cea clinică rămâne aceeași. La caprine și ovine, principalele mamite bacteriene întâlnite sunt: mamita stafilococică, mamita micoplasmică și mamita pasteurelică.  

Mamitele infecțioase

  Mamitele infecțioase de natură bacteriană sunt inflamații care afectează mucoasa canalelor galactofore și a sinusului galactofor, țesutul interstițial sau epiteliul secretor. Sunt procese inflamatorii localizate la nivelul glandei mamare, datorate unei flore microbiene variate, frecvent întâlnită la animalele specializate pentru producția de lapte. Factorii de risc principali în apariția mamitelor infecțioase bacteriene sunt reprezentați de: mulsul manual, amplasarea stânelor, sezonul și circulația necontrolată a animalelor, conformația mameloanelor și a glandei mamare. Spre exemplu, apariția mamitei gangrenoase la capre are ca factor favorizant conformația ugerului cu predispoziție la accidente mecanice, mai cu seamă că această specie pășunează în zone cu spini și arbuști. La ovine, leziunile care produc acest tip de mamită se produc în timpul mulsului manual, la strungă, prin strângerea glandei mamare între mâinile mulgătorului. Difuziunea agentului patogen de la animalul bolnav spre cel sănătos este stimulată de mulgătorii care nu izoleză animalele bonave, pe de o parte, iar pe de altă parte acestea sunt mulse simultan cu cele sănătoase. Astfel, laptele mastitic obținut este împrăștiat pe sol, constituind alte surse de infecție prin difuziunea agentului patogen. În agalaxia contagioasă, îmbonăvirile multiple explică contagiozitatea bolii, exprimată prin prezența unor factori de risc care favorizează apariția bolii și printr-o mare difuzabilitate în efectivele de animale. Examenul clinic confirmă faptul că boala evoluează, acut și subacut, cu localizări. În cele 5-7 zile ale infecției acute, animalele sunt dominate de letargie, hipertermie (+40, grade Celsius), inapetență, tumefierea limfonodurilor, inflamația mucoasei conjunctivale, tremurături musculare, șchiopături. Evoluția subacută este asociată localizării procesului infecțios. De exemplu, localizarea mamară se manifestă ca o mamită benignă, evoluând la majoritatea femelelor aflate în lactație, cu stări (a)febrile, sensibilitatea și congestia uneia sau ambelor glande mamare. Se constată, de asemenea, modificări calitative și cantitative ale secreției lactate. Calitativ, lactația devine vâscoasă, de culoare galben-verzui, coagulându-se la fiert. Cantitativ, scade sau îcetează total. Lăsat în repaus, laptele muls proaspăt se separă în două straturi: unul inferior cu sediment grunjos și unul superior alb cremos. În localizarea articulară, animalele se deplasează cu mare greutate, preferă decubitul, șchioapătă. Se observă o tumefiere a articulațiilor lezate, acestea devenind fluctuante, calde și vizibil dureroase. În majoritatea cazurilor de evoluție subacută, vindecarea survine după o evoluție de 2-7 săptămâni.