Siguranta alimentara incepe la ferma, dar regulile de igiena sunt de aplicat pana la masa consumatorului, indiferent de spatiul geografic in care sunt produse alimentele: Romania, alte tari comunitare sau importuri extracomunitare. O prioritate importanta pentru fermieri este ca lactatele, produse de origine animala aparte, fac obiectul unor reguli ceva mai stricte. Tocmai de aceea, productia si procesarea sunt asistate de o gama mai larga de servicii de consiliere-monitorizare. Antibioticele pot ajunge in lapte, fie datorita tratamentelor aplicate animalelor bolnave, fie (mai rar, nerecomandat, dar inca practicat) prin utilizarea medicamentelor pentru conservare. Laptele, cu orice continut de antibiotice relevant, este considerat pe piata produs falsificat.

De la inceputul delicatLaptele care contine urme de antibiotice vine peste mana procesatorului, fiind dificil de prelucrat industrial, indeosebi in branza si alte produse lactate fermentate, iar dezvoltarea bacteriilor din culturile selectionate si adaugate laptelui este extrem de jenanta, cu rezultate finale nedorite. Pe de alta parte, procesatorii s-au convins ca tratamentul termic aplicat laptelui cu continut antibiotic are efecte nesemnificative asupra activitatii materiei prime contaminate. Utilizarea antibioticelor si hormonilor de crestere in ferme/septeluri a constituit o tema controversata, pe parcursul mai multor decenii. Utilizarea antibioticelor in ferme este esentiala in prevenirea efectelor devastatoare si larg raspandite ale bolilor din grupurile de animale. In unele cazuri insa, antibioticele au fost adaugate si furajelor, pentru accelerarea cresterii animalelor. S-a demonstrat practic ca, in cantitate mica, reziduuri ale medicamentelor se pot acumula in tesuturile grase (rinichii sau ficatul animalelor), fara ca acestea sa reprezinte totusi un risc pentru sanatatea omului. De asemenea, s-a mers o vreme pe ideea ca utilizarea antibioticelor in ferme poate fi una dintre cauzele aparitiei catorva dintre speciile de bacterii rezistente la antibiotice, desi cauza curenta este incorecta folosire a tratamentului cu antibiotice. Aceasta cauza a rezultat, la randul sau, din aparitia unor boli infectioase umane, de netratat cu antibiotice traditionale. In martie 2002, Uniunea Europeana a propus ca utilizarea antibioticelor ca agenti de crestere a animalelor erbivore sa fie suspendata, cu incepere din 2006. Poluare cu antibiotice, in prispa vacii Medicina veterinara moderna recurge la o gama larga de medicamente pentru tratamentul diverselor boli survenite la animalele exploatate pentru productia de lapte, antibioticele ajungand in lapte indeosebi dupa tratamente aplicate intramamar, dar si pe alte cai de contaminare: intracutanata, intrauterina, subcutanata, intramusculara, sau intravenoasa. Indiferent de forma de administrare, un procent situat intre 30% si 80% dintre antibioticele ajunse in sistemul mamar este eliminat prin lapte. Extrem de importanta, durata de eliminare a antibioticelor este dependenta de tipul de excipient folosit: 4-5 zile pentru solutiile apoase si pana la 10 zile pentru solutiile uleioase. Cantitatea maxima de antibiotice se elimina in primele 24 de ore dupa administrare (aproximativ 40% din dozele administrate). Pasteurizarea laptelui nu distruge penicilina sau alte antibiotice, asa cum fierberea produce (foarte rar) descompuneri partiale. Antibioticele prezente in lapte conduc la consecinte de ordin industrial-economic si sanitar-igienic, pasteurizarea anterioara a laptelui nefiind in stare sa faca din reziduurile antibiotice un sustinator al produselor, care – pana la urma – beneficiaza de defecte tehnologice si pierderi economice, indiferent de modul pasteurizarii. La randul sau, laptele praf obtinut din lapte contaminat cu antibiotice va pastra o parte dintre aceste substante medicamentoase. Consumul de lapte praf contaminat cu antibiotice sau de produse fabricate din lapte praf contaminat creeaza, de asemenea, antibiorezistenta si duce la aparitia unor fenomene anafilactice. Pentru a preveni contaminarea laptelui cu antibiotice, trebuie respectate masuri stricte de preventie, printre care utilizarea rationala a antibioticelor evitandu-se supradozarea, testarea antibiotica periodica a laptelui, penalizarea furnizorilor de lapte poluat antibiotic, efectuarea tratamentelor pentru mastita bovina numai sub control veterinar. Pentru lapte, timpul de pauza (dintre momentul intreruperii administrarii antibioticului si data ofertei spre consum a laptelui) nu trebuie sa fie mai scurt de 14 zile. Cele doua saptamani trebuie respectate strict, indiferent de scopul antibioterapiei sau caii de administrare, toleranta finala acceptata fiind zero. Responsabili de efectele asupra consumatorilorNu putem vorbi despre siguranta alimentara ca despre un fapt real, decat daca aceasta reprezinta o responsabilitate a tuturor celor implicati. De-a lungul lantului alimentar al lactatelor, procedurile si mecanismele de control fiind investite in asigurarea unor alimente comestibile, cu risc minimal de contaminare. Trebuie sa fim realisti: riscul zero in alimente este o valoare pur teoretica, indiferent de bunele intentii ale normativelor legale si ale sistemelor revolutionare de control. Efectele nedorite ale contaminari laptelui cu antibiotice, asupra sanatatii consumatorilor pot fi directe si pot ajunge la manifestari de tip toxic. La fel, efectele indirecte creeaza microorganisme rezistente la antibiotice. Cercetatorii din acest sector au confirmat ca laptele poluat cu reziduuri de antibiotice obtinut de la 10 vaci, poate intarzia sau opri procesul de fermentare a unei cantitati recoltate de la 10.000 de vaci. Peste toate, probele ce contin reziduuri antibiotice sunt intotdeauna insotite de cresteri ale populatiei celulelor somatice si ale numarului total de germeni. Evaluarea riscurilor la care sunt supusi consumatorii de lactate, pe baza concentratiilor determinate in studiile de laborator, cu dozele zilnice acceptabile sau cu limitele saptamanale sunt stabilite de Organizatia Mondiala a Sanatatii, pentru fiecare antibiotic (exceptand penicilinele) si xenobiotic elementar determinat. In cazul cuprului si zincului, s-a urmarit modul in care concentratiile determinate pot satisface necesarul zilnic pentru copii si adulti. Principalele familii de antibiotice identificate de obicei, dupa probele evaluate in laborator, sunt betalactamicele, gentamicina/neomicina, tetraciclinele, streptomicina si macrolidele. Analizele arata intotdeauna o corelatie puternica intre prezenta reziduurilor antibiotice si numarul crescut al celulelor somatice, fata de contaminarea cu antibiotice si numarul germenilor microbieni, rezultati din probele investigate. Analiza reziduurilor de antibiotice din produsele lactate (lapte pasteurizat de consum, iaurt, smantana, lapte batut, branza, cascaval) duce curent la identificarea grupei gentamicina/neomicina, indeosebi in smantana. Macrolidele apar uneori in telemea sau cascaval, iar tetraciclinele in smantana, cascaval si branza. Fireste, vorbim despre probe de lapte supuse investigatiilor de confirmare, provenite din esantioanele considerate neconforme, inca de la aplicarea testului calitativ microbian, nemaifiind ulterior dirijate consumului uman. Norme normale, dar obligatorii Este oportuna si obligatorie, de catre factorii locali, a efectuarii de instructaje crescatorilor de animale, cu privire la modalitatile de folosire a preparatelor medicamentoase pe baza de antibiotice. Acest lucru se impune pentru a stopa tentatia transformarii temporare, a oricarui proprietar de vaca, in veterinar de ocazie, pentru ca un bidon cu lapte poate contamina o cisterna. Aplicarea tratamentelor antibiotice animalelor, pentru infectii, pe care proprietarii de animale nu se sfiesc sa le considere marunte, continua uneori cu administrarea de medicamente in scop preventiv. Lipsa medicilor veterinari atestati si investiti, inlocuirea acestora cu veterinari de libera practica, transforma septelul intr-o ferma a nesigurantei si a poluarii cu antibiotice a laptelui. Este, de asemenea, obligatorie implementarea managementului zonal periodic, pentru controlul toxicologic a calitatii laptelui si bazei furajere, prin recoltarea de probe de la fiecare furnizor in parte, in asa fel incat neconformitatile sa fie mai rapid identificate si eliminate. Normativele privind recoltarea si analizarea laptelui incep sa intre pe fagasul normal, de la constituirea tot mai multor societati comerciale care au ca obiect de activitate exclusiv colectarea laptelui. Dotarile acestora si relatia deschis-constructiva cu producatorii poate elimina, in mare masura, contaminarea cu antibiotice de pe Drumul Laptelui.