În creşterea găinilor, pot fi aplicate tehnologii de întreţinere foarte variate, mai ales prin gradul în care realizează satisfacerea cerinţelor faţă de condiţiile de întreţinere şi prin măsura în care corespund cerinţelor de ordin economic. Numeroasele tehnologii de întreţinere a găinilor, în perioadele temporale de creştere sau exploatare, sunt grupate diferenţiat (intensiv, semiintensiv, extensiv), dar impun unele reguli de creştere aproape similare.Ce vor galinaceele iarna   Instalate în adăpostul de iarnă încă de la începutul lunii noiembrie, găinile (mai ales dacă la populare erau puici în vârstă de 22-24 săptămâni, eclozionate în luna mai), trebuie pregătite ca în decembrie-ianuarie să producă cel puţin 5 ouă/cap de pasăre. Pentru aceasta însă, pe lângă un bun adăpost şi o hrănire completă, păsările trebuie să aibă asigurate încă o serie de condiţii de viaţă privind mediul înconjurător şi programul de îngrijire.   Căldura din adăpost influenţează direct nivelul producţiei de ouă, consumul de nutreţuri şi – nu în ultimul rând – sănătatea păsărilor. Temperatura constantă care asigură cea mai mare producţie de ouă este de 13 grade Celsius, măsurată la nivelul pragului fizic de vieţuire a păsărilor (40-50 cm de pardoseală sau, în cazul creşterii în baterii, la nivelul etajului din mijloc).   La temperaturi de 14-18 grade sau chiar de 19-22 grade, producţia de ouă este la fel de mare, iar consumurile de nutreţuri pentru un ou sunt mai scăzute (150-160 g nutreţ/ou). Temperaturile mai scăzute de 12-10 grade sau chiar de 8 grade permit producţii satisfăcătoare de ouă, dacă mediul nu devine prea umed. Sub 8 grade, ouatul începe să scadă, consumul de nutreţ pentru un ou crescând simţitor, iar la temperaturi mai mici (2-3 grade) ouatul devine aproape „simbolic” (un ou pe săptămână), cu un consum de 800 g nutreţ pentru fiecare ou.   Umezeala din aşternut şi din aerul adăpostului poate să crească în lunile reci, influenţând negativ producţia de ouă şi sănătatea păsărilor. Aceasta se poate corecta prin păstrarea în adăpost a unei temperaturi mai puţin scăzute, prin ventilaţie corespunzătoare, prin evitarea oricărei surse de umezire a spaţiului (adăpători necorespunzătoare, condens de apă pe pereţi şi/sau tavane etc) şi prin întreţinerea corectă a aşternutului.   Aerul din adăpostul hibernal pentru găini ouătoare influenţează în rău producţia şi sănătatea păsărilor atunci când nu este aproape la fel de curat ca aerul nepoluat din atmosferă. În adăpost, el poate sărăci în oxigenul pe care păsările îl iau prin respiraţie, putând fi încărcat cu gazele dăunătoare eliberate de păsări (tot prin respiraţie) şi dejecţii. Primenirea aerului se realizează prin ventilaţie, care poate fi una tehnică-artificială (electro-ventilaţie) sau naturală, realizată prin coşuri de ventilaţie şi ferestre.   Lumina naturală din adăposturile pentru creşterea găinilor, în lunile de iarnă, nu asigură durata formării ouălor, astfel încât această perioadă impune „prelungirea zilei” cu ajutorul instalaţiilor pentru iluminat artificial, astfel încât ziua-lumină să nu fie mai scurtă de 14 ore. Ţinând cont de aceste elemente, trebuie administrate adăposturile în aşa fel încât păsările să producă pe măsura maximă a posibilităţilor.   Ce le oferim?   Pentru obţinerea unei bune producţii, trebuie izolate corect toate ferestrele, uşile de acces, uşile pentru păsări şi orice deschideri, care pot coborî limita temperaturii sub 10-12 grade Celsius. Pentru aerisirea adăpostului, iarna, se deschide numai un ochi de geam, sau se foloseşte coşul de ventilaţie, al cărui tiraj va fi reglat la o treime sau un sfert (pe vreme geroasă).   Ziua, lumina poate fi prelungită cu becuri electrice (3-5 W/ mp pardoseală), care se aprind la apusul soarelui şi se sting după 5 ore în decembrie, după 4 ore în ianuarie, după 3 ore în februarie, după 2 ore în martie şi după o oră în aprilie, pentru ca în mai şi iunie găinile să trăiască exclusiv cu lumina naturală.   Administratorii crescătoriilor vor evita excesul de umezeală, verificând constant gradul de populare şi poziţia găinilor (nivelul apei să fie la nivelul spinării păsărilor). Pe vreme geroasă, se recomandă ca, la schimbarea zilnică a apei, să se folosească apă caldă (50-60 grade Celsius). Din acelaşi motiv, păsările nu se lasă libere în exterior, pentru a nu aduce pe picioare apa din zăpadă sau noroi. Aşternutul umezit se înlocuieşte cu material uscat; ori de câte ori începe să formeze deasupra o pojghiţă noroioasă, se afânează cu furca, introducând dejecţiile în mijlocul aşternutului, pentru a uşura fermentarea.   Se va acorda o atenţie deosebită densităţii păsărilor, astfel încât acestea să poată încălzi adăpostul fără a produce mari cantităţi de gaze dăunătoare sau umezeală, respectiv 3-4 găini mixte sau 4-5 găini uşoare/ mp de pardoseală. Recoltarea ouălor se face de două ori pe zi, la orele 10-11 şi 14, acestea urmând a fi păstrate într-o încăpere neîncălzită (dar nu sub 6-8 grade Celsius), preferabil în cofraje de carton.   Hrănirea găinilor ouătoare se bazează pe reţete stricte, precise. Numai urmând aceste reţete se pot obţine, iarna, producţii ridicate, însă trebuie avut în vedere şi următoarele aspecte:   -apa este un nutreţ principal şi orice scădere a consumului de apă atrage după sine, -în aceeaşi măsură, o creştere a consumului de furaje;-lipsa apei timp de 12 ore afectează producţia de ouă;-raportul energo-proteic trebuie modificat în funcţie de temperatura şi vârsta păsărilor.   Porumbul poate fi substituit, în proporţie de 20-30%, cu orez decorticat sau cu grâu furajer. Furajele proteice se pot înlocui între ele, în funcţie de resurse, cu respectarea cantităţii totale de proteină brută, energie şi ceilalţi nutrienţi necesari. Iarna, unele dintre caracteristicile furajere pentru găini ouătoare trebuie să fie foarte bine cunoscute, întrucât cantitatea prea mare sau prea mică din anumite macro sau microcomponente pot da efecte negative simţitoare în producţie.   Astfel, un procent de calciu poate determina, dacă nu o scădere considerabilă de ouă, o înrăutăţire a calităţii cojii oului. Acelaşi lucru se poate întâmpla cu fosforul. Proporţia normală, în reţetă este de 0,6%, dar o coborâre sub 4% sau o creştere peste limita de 8% pot determina scăderi ale producţiei, în ambele situaţii.   De o mare importanţă în raţiile găinilor ouătoare este raportul energo-proteic; proteina este cea care asigură producţia de ouă, pe când energia întreţine funcţiile vitale ale organismului şi asigură prelucrarea proteinei din furaje în proteina din ouă. Indicii importanţi asupra stării de sănătate a păsărilor pot fi determinaţi de consumul de apă.   De obicei o găină consumă o cantitate de apă egală cu 1,5 ori cantitatea de furaje. În perioada iernii, când umiditatea este mai ridicată şi aerul mai rece, nu se recurge la creşterea volumului de apă, operaţie de neocolit în celelalte anotimpuri. Un furaj cu prea puţină sare determină o scădere considerabilă a consumului de apă, după cum un furaj prea sărac sau cu un nivel energo-proteic mai ridicat determină o creştere a consumului de apă.