Tot mai mulți, mai ales pe plan mondial, sunt aceia care consideră că zootehnia naturală, în așa-numitul sistem ”Free Range” oferă o alternativă convingătoare la marile exploatații din ferme, mai ales în privința calității cărnii. Însă, când vine vorba despre bunăstarea porcilor, fermierii sunt conștienți că o fermă este cu mult mai sigură pentru sănătatea animalelor. Și în România sunt din ce în ce mai mulți crescători care mai degrabă ar administra o fermă de mici dimensiuni, ca efective, dar ”free”, în loc să dezvolte o afacere de mari dimensiuni. Până la urmă, însă, care sistem e mai eficient? Un răspuns îl vom încerca în articolul de față care se bazează pe evaluările specialiștilor de la Natural Pig Farming.

Alegere grea   În lumea reală, alegerea unuia dintre cele două sisteme nu este atât de simplă. Există factori de risc și într-un caz și în celălalt dar, cu siguranță, cu mult mai mulți în sistemul Free Range. Să vedem, însă, care sunt elementele definitorii ale fiecărui sistem. În primul rând, este vorba despre disponibilitatea terenului. Porcii crescuți în libertate au nevoie de suprafețe mari, pentru a paște în voie. Reversul este acela că nutriția este ”ceva mai” naturală, iar costurile sunt mai reduse decât în cazul fermelor de tip industrial. La rândul lor, acestea prezintă avantajul marii productivități și a monitorizării mult mai eficiente a tuturor parametrilor de bunăstare. Pentru a creștere porci pe pășune, aceștia trebuie să aibă acces, prin rotație, la fiecare parcelă în parte, fapt care necesită terenuri suficiente și un bun management al pășunilor. Din păcate, nu sunt suficiente câmpuri pentru a roti în mod corespunzător porcii și pentru a permite ierbii să se regenereze. Rezultatul? Un mediu steril, lipsit de vegetație.   Un alt impediment major este clima specifică fiecărei regiuni sau țări. În unele zone poate fi prea cald sau prea rece pe tot parcursul anului pentru a adopta sistemul Free Range. Iar, aspectul climatic este unul dintre motivele principale pentru care creșterea suinelor Free nu a fost adoptat la scară largă. În replică, amenajările unei ferme pot apăra animalele de temperaturile prea ridicate sau prea scăzute. Într-o perioadă foarte caldă, se pot crea suprafețe deschise, pentru expunerea animalelor la briza rece, iar, în perioadele reci, părțile retractabile pot fi repuse pe poziția de bază, pentru a ține porcii departe de frig. În plus, acțiunea aerobă a patului podelei asigură o temperatură optimă a pardoselii. În perioadele reci, așternutul produce  o căldură asemănătoare încălzirii prin pardoseală.   Cu toate acestea, fermierii care preferă sistemul Free Range afirmă că toate acestea pălesc în fața beneficiului central,  adică, faptul că animalele au un spatiu aproape nelimitat de a se mișca, de unde și calitatea de excepție a cărnii. Diferențe mari de efectiveDiferențele dintre cele două sisteme de creștere sunt și mai evidente, dacă facem referire la un alt criteriu de departajare, adică, efectivele de animale. E de ajuns să spunem că în sistemul Free Range se recomandă o densitate de cca 4 animale la o suprafață de 4.000 mp., pe când, pe aceeași suprafață, numărul de suine dintr-o fermă clasică este incomparabil mai mare. Acest lucru se datorează faptului că porcii sunt ținuți într-un mediu mult mai concentrat. Desigur, condițiile de viață nu sunt la fel de benefice, precum în aer liber, și nu oferă prea multe caracteristici care îndeplinesc nevoile lor de bază. Acestea includ spațiul pentru a se deplasa, libertatea de a-și schimba locul de odihnă, libertatea de a alege locul de somn, libertatea de a-și crea zona de toaletă. În replică, ferma poate asigura un așternut confortabil, protecție față de elementele meteorologice nefavorabile, cum ar fi ploaia, lumina directă a soarelui, frig sau vânt și, mai ales, supravegherea permanentă a sănătății. Pentru mediu, sistemul Free e mai puțin agresivDin punct de vedere al poluării mediului, într-adevăr, sistemul Free este mai puțin agresiv; deșeurile sunt răspândite iar impactul asupra solului se diminuează. Acest lucru este total diferit într-o fermă, acolo unde deșeurile sunt păstrate în exces pe suprafețe mici. Dacă normele de protecție a mediului nu sunt respectate cu strictețe, impactul asupra mediului este total agresiv. Oricum, concetrația de deșeuri, inclusiv cele lichide este mare, aici adăugând și apa utilizată la igienizare. Desigur, potrivit unui management profesionist al deșeurilor, acestea pot însemna un beneficiu pentru ferme, beneficiu care se traduce direct în economisirea de bani, prin utilizarea acestora ca îbgrășăminte naturale pentru suprafețele de câmp de pe care se asigură furajele sau, pentru fermele foarte mari, ărin utilizarea lor în instalații de biogaz.   Dar, desigur, lipsa costurilor cu îngrășămintele naturale, în exploatațiile Free Range, este de la sine înțeleasă, prin îmrăștierea lor de către animale. Mai mult, aceste exploatații se apropie foarte mult de cerințele agrozootehniei ecologice, prin absența îngrășămintelor chimice.   Oricum, în timp ce sistemul de agricultură naturală/eco/Free este împotriva utilizării de substanțe chimice toxice ca pesticide, erbicide sau fertilizatori, în fermele industrializate aceste substanțe sunt utilizate, cu respectarea legislației în vigoare.  se crede în lucrul cu produse naturale provenite din natură pentru a ajuta creșterea plantelor.   Politicile de sprijin și sistemul semi-liber   Guvernul fiecărei țări, Banca Mondială, Organizația Mondială a Comerțului, precum și agențiile Uniunii Europene doresc o zootehnie intensivă, care poate asigura necesarul în creștere al pieței. Tocmai de aceea, prin măsurile de bunăstare se acordă (încă) subvenții consistente, mai ales pentru companiile industriale din agro-business, pentru a-și extinde extinde operațiunile. Rezultatul acestei politici a fost restrângerea drastică a creșterii suinelor în sistem liber, transformându-l într-o activitate de nișă, și care care produce carne de porc la un cost mult mai mare.   AlternativaO alternativă la cele două concepte descrise succint, mai sus, este aceea a sistemului semi-liber. Caracterizat prin îmbinarea principiilor esențiale ale creșterii Free și ale celei industrializate, sistemul semi-liber oferă o alternativă la un cost redus, având însă pretenția că folosește ”forța naturii” pentru asigurarea bunăstării animalelor.  Fermele astfel organizate nu au nevoie de podele din beton sau plăci de ciment, utilizează instalații simple și ieftine pentru spălarea podelelor și degaarea dejecțiilor, funcționează fără instalații de tratare a apelor uzate și fără instalații costisitoare de dispersie în canalizare, nu utilizează doze zilnice de antibiotice și nici amenajpri costisitoare pentru scroafele gestante. În ce măsură astfel de ferme vor fi înființate și în România, va rămâne de văzut.   Cu toate acestea, este clar că România se va axa pe mai departe pe fermele industrializate. Dar, nu este exclus să vedem ferme de suine organizate în sistem Free (ferme, oarecum, asemănătoare au luat deja ființă, în ele fiind crescuți porci din rasa Mangalița), cum nu este exclus să vedem nici ferme semi-libere. Cum zootehnia românească încă nu asigură necesatul sectorului de procesare, putem spune că este loc pentru toată lumea, cu o singură condiție: Respectarea legislației, și, în primul rând, a celei legată de sănătatea animalelor și trasabilitate.