Cazul deschis de DNA împotriva lui Paul Anghel, director general al ANPC, ridică o întrebare de fond: unde se termină cutumele administrative și unde începe infracțiunea penală? Procurorii anticorupție susțin că Anghel ar fi exercitat presiuni asupra unui comisar-șef adjunct din Caraș-Severin, pentru ca aceasta să renunțe la funcția de conducere și să rămână în concediu pentru creșterea copilului. În interpretarea DNA, asemenea discuții ar constitui șantaj moral și abuz de funcție. Paul Anghel nu neagă existența faptelor, însă le plasează într-un alt registru: acela al dialogului colegial, al sfaturilor și al practicilor instituționale care, de zeci de ani, fac parte din viața oricărei structuri administrative din România. „Am oferit sprijin și am discutat cu un coleg vechi, nu am constrâns și nu am amenințat. A fost un schimb profesional și personal, nu o faptă penală”, a spus acesta. Din punct de vedere juridic, șantajul presupune amenințarea cu un rău injust și urmărirea unui folos necuvenit. În speță, nu există nici amenințare explicită, nici folos personal. Tot ce există este o conversație între doi oameni care colaborează de ani de zile și o decizie administrativă de reorganizare, dispusă în interiorul instituției. Problema ridicată de acest caz este mult mai largă: dacă asemenea discuții, inevitabile într-un sistem birocratic, sunt scoase din context și reinterpretate ca fapte penale, atunci oricine conduce o instituție devine vulnerabil. Se ajunge la situația în care practici administrative vechi, parte a mecanismului de funcționare al statului, pot fi folosite ca arme politice sau mediatice. Anghel afirmă că măsura controlului judiciar este abuzivă și va fi contestată. Argumentul său central este simplu: nu a obținut nimic pentru sine și nu a amenințat pe nimeni. A acționat conform cutumelor sistemului, în logica de funcționare a administrației publice. Acest dosar devine astfel un test nu doar pentru Paul Anghel, ci și pentru capacitatea justiției de a distinge între abuzul real și dinamica instituțională firească. Dacă instanța va constata că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii, atunci întreaga construcție a DNA riscă să fie percepută drept o exagerare cu substrat politic. Până atunci, Paul Anghel rămâne sub control judiciar, dar cu un mesaj clar: „Am respectat regulile sistemului. Nu poți transforma administrația într-o infracțiune doar pentru că așa convine la un moment dat.”