Acesta a adăugat: ”Greșeala cea mai mare s-a făcut în anul 2009, atunci când piața laptelui, dar și a consumului de lactate, s-a prăbușit. Încă de atunci, statul trebuia să sprijine asocierea fermierilor producători de lapte, dar și să stabilească parteneriate, împreună cu procesatorii. Pasul următor ar fi trebuit să fie acela al înființării unei mari fabrici de lapte praf și realizarea de rezerve de lapte praf, care ar fi putut fi exportat mai ușor. Concomitent, ar fi trebuit să se stabilească o strategie clară, coerentă de sprijin și dezvoltare a sectorului dar, mai ales, ca această strategie să fie pusă în practică. În acest mod, când, anul trecut, au venit chinezii, am fi avut ce să le oferim și ne-ar fi găsit pregătiți. Câte fabrici, de pe vremea comunismului, s-au închis și s-au tăiat, fiind date la fier vechi? Hai, nu cumpăram o fabrică, dar o luam în locație de gestiune și făceam o fabrică mare, sau aș fi făcut o rețea de unități de procesare care, pe de o parte, ar fi preluat laptele de la fermieri, asigurându-le în acest fel ziua de mâine, iar, pe de altă parte, ar fi produs lactate românești sau lapte praf, pe care România l-ar fi putut exporta. Nici sprijinul eficient prin PNDR nu s-a făcut. Ce ar fi trebuit pentru o fabrică de lapte praf? Un turn și un condensator, pentru că restul utilajelor existau, deja! Ne cream intrumente de piață pe care ar fi putut să meargă și fermierii și procesatorii, reușind în acest fel să facă față concurenței.” Cât privește sfatul pe care Phil Hogan l-a dat fermierilor europeni, mai precis, acela de a exporta laptele pe piețele din Asia, domnul Dorin Cojocaru l-a caracterizat ca fiind nerealist. Același punct de vedere l-a susținut și domnul Costel Caraș, acela care a criticat poziția oficialului de la Bruxelles, afirmând: ”Mi se pare cel puțin ciudată, chiar dubioasă, această opinie a Comisarului pentru Agricultură”.