Frecvența livrării de furaje este o strategie importantă, în gestionarea modernă a fermelor de bovine de lapte, deoarece afectează aportul nutrițional, fiziologia digestivă, sănătatea animalelor, profilul hormonal, producția de lapte, rezistența la stres termic și randamentul economic. În acest sens, studiul cu titlul ”Effects of feeding frequency on dairy cattle”, întocmit de, Dr Salah H. Esmail, Ph.D, de la Universitatea din Nottingham, oferă o revizuire a acestor aspecte, dar și câteva răspunsuri la diferite niveluri de frecvență de hrănire.

Acces egal la hrană

S-a constatat că creșterea frecvenței administrării de furaje (2x), crește numărul vacilor care își petrec timpul hrănindu-se în fiecare zi și schimbă, de asemenea, distribuția timpului de hrănire zilnic, rezultând că acestea au un acces egal la hrană, pe parcursul zilei, în comparație cu situația când hrana este asigurată o dată pe zi.

Un alt rezultat al hrănirii de două ori pe zi a fost acela că sortarea furajelor s-a efectuat mai puțin. Când vacile de lapte sortează furajele, ele selectează de obicei particule mai fine și/sau mai mici. Într-un studiu, au rămas cu 8% mai multe furaje în coș, atunci când vacile au fost hrănite o dată, comparativ cu cele hrănite de două ori. Deoarece particulele mai lungi sunt o sursă semnificativă de fibre, sortarea crește riscul ca vacile să nu consume fibrele adecvate, pentru a menține funcția sănătoasă a rumenului.

Accelerarea funcțiilor rumenului

Atunci când animalele sunt hrănite de 5-6 ori pe zi, va exista un pH stabil în rumen, la niveluri cuprinse între aproximativ 5,5 și 5,8. Dar, atunci când sunt hrănite doar de 1-2 ori pe zi, pH-ul variază de la aproximativ 5,1, la 7.1 în aceeași zi. Cu o valoare stabilă a pH-ului în rumen, digestibilitatea fibrelor din dietă va fi crescută, datorită creșterii activității microbiene în rumen, fapt care rezultă din nivelul crescut de energie, necesar pentru o astfel de activitate.

De asemenea, alimentarea cu frecvență ridicată reduce cantitatea de amoniac produsă în rumen, după digestia proteinei, indicând rate mici de formare a proteinei degradabile și rate mai mari de proteine ​​nedegradabile, care sunt utilizate în scopuri productive. Raportul crescut de proteine ​​nedegradabile, în raport cu proteina degradabilă din rumen, poate fi probabil atribuit ratei crescute de trecere a digestei din rumen, cu alimentarea cu frecvență ridicată, ceea ce permite un timp insuficient pentru degradare.

Tulburări metabolice

A existat o anumită îngrijorare că furnizarea hranei o dată pe zi poate duce la o hrănire defectuoasă, ceea ce ar putea predispune o vacă la acidoza sub-acută a rumenului. În mod alternativ, oferirea mai frecventă de furaje poate duce la o hrănire mai uniformă a vacilor, în timpul zilei. În plus, o introducere constantă de nutrienți în rumen, de-a lungul zilei, ar trebui să beneficieze de funcția rumenului, care la rândul său poate reduce riscul de acidoză sub-acută a rumenului.

Schimbări hormonale

Există o serie de modificări hormonale asociate cu frecvența de alimentare. Producția crescută de hormoni de creștere din grupul 4x, a dus la un câștig zilnic de 1,40 kg, în timp ce hormonii din grupul 1x au obținut 1,27 kg pe zi, cu niveluri de aport similar de furaje.

În cazul bovinelor pentru carne, secreția redusă de insulină în hrănirea cu frecvență mărită, ajută la producerea de carcase cu mai mult mușchi și mai puține grăsimi, deoarece insulina este pozitiv legată de formarea de grăsimi din carcasă.

De asemenea, producția mai mică de hormoni tiroidieni, în alimentația cu frecvență ridicată, ajută la reducerea ratei metabolice și a creșterii căldurii și, prin urmare, îmbunătățește utilizarea energiei pentru creștere și alte scopuri productive.

Producția de lapte

Conform studiului amintit, producția de lapte a fost crescută cu 3%, ulterior creșterii frecvenței de alimentare, probabil, datorită aportului crescut de furaje. Concentrația de grăsime din lapte crește, de asemenea, cu 8%, în cazul alimentării cu frecvență mare, în principal, datorită consumului de cantități mai mari de fibre, după cum am explicat mai sus.

Odată cu creșterea consumului de fibre, există o producție crescută de acid acetic în rumen, care acționează ca un precursor al sintezei de grăsimi din lapte. Cu toate acestea, nu a existat nicio dovadă că pot fi afectate de modificările frecvenței de hrănire concentrațiile de proteine ​​din lapte și lactoză.

Atenuarea stresului termic

Creșterea frecvenței de hrănire ar trebui să reducă producția de căldură, deoarece promovează o rată uniformă de absorbție a substanțelor nutritive și răspândește creșterea totală a căldurii, datorită alimentării pe o perioadă mai lungă de timp. Hrănirea frecventă a vacilor stresate de căldură ajută, de asemenea, la prevenirea problemei cu grăsimea din lapte, prin menținerea unei fermentații uniforme a rumenului și permițând un aport mai mare de concentrate, fără o scădere a pH-ului rumenului sau a raportului acetat-propionat.

În timpul iernii, animalele sunt expuse la temperaturi extreme, vânt și perioade umede. Aceste variabile pot dubla nevoile zilnice de calorii ale bovinelor, iar, dacă acestea nu sunt îndeplinite, acest lucru ar putea duce la îmbolnăvire, existând și un risc mai mare de deces, în special la vițeii tineri. Prin consumul mai frecvent de volume mai mici, vițele pot preveni mai bine diareea sau tulburările digestive, în orice moment al anului.

Potențialul de profit

S-a raportat că 97,1% (34 din 35), dintre vițelele din grupul de hrănire 3x, au intrat în șirul de muls. În comparație, 80% (28 din 35), dintre vițelele hrănite de două ori pe zi, au intrat în efectivul de muls. Aceasta înseamnă că, pentru fiecare șase vițele hrănite de trei ori pe zi, o hrănire suplimentară a determinat intrarea la mulgere.

Vițele hrănite de trei ori pe zi, de asemenea, aveau o medie de 516 kg mai mult lapte. Aceasta se poate traduce într-o longevitate îmbunătățită a efectivului, crescând în același timp numărul de juninci de înlocuire, care se duc fără succes la linia de muls.