Femelă policiclică, cu sezonalitate manifestată dependent de climă, alimentație, întreținere, rasă și grad de ameliorare, capra este caracterizată inclusiv prin manifestări sexuale dependente de raportul lumină-întuneric, ceea ce explică faptul că, deși activitatea ovariană nu este blocată în timpul verii, ovulația nu este însoțită de semne evidente caracteristice căldurilor. Acestea sunt importante elemente de tehnologie genetică în reproducția caprinelor.  

Comportamentul sexual particular al speciei

În zonele geografice cu climă temperată, cum este cazul țării noastre, activitatea de reproducție a caprinelor se împarte în două sezoane bine definite, legate de perioada zilei lumină. Toamna este sezonul principal, interval în care lumina descrește, până la stadiul de 1:1 între noapte și zi, sezonul secundar fiind primăvara când lumina ajunge, prin creștere, la același raport.   În Europa, ciclul estral al caprelor se întinde pe 22-24 de zile. Extrem de rar poate fi semnalat ciclul scurt (5-7 zile), la caprele supraovulate pentru producerea și recoltarea embrionilor. Estrul (căldurile propriu-zise) se stabilizează într-un interval de timp variabil de 3 zile (24-72 ore), la caprele mature. Semnele principale sunt: scăderea bruscă a producției de lapte, a poftei de mâncare, urinările frecvente, mers neliniștit și ”ciocniri” cu alte capre, mișcare continuă și violentă a cozii întru împrăștierea hormonilor produși de tractusul productiv, încercând astfel să atragă țapul, scurgerea din vulva tumefiată a unui lichid limpede albicios (opac, către sfârșitul estrului). Cu puțin timp înainte de sfârșitul estrului, are loc ovulația.   Srâns legat de comportamentul sexual al caprelor, este cel al țapilor; în afara sezonului de montă, calitatea spermei și libidoul se situează la un nivel inferior, în timp ce prezența caprelor în călduri determină țapul să fie pregătit, în scurtă vreme, pentru montă. Un alt aspect reprezentativ, specific acestei specii, este comportamentul și mirosul țapului, în sezonul de montă. Dacă este stârnit, țapul urinează repetat stropindu-și botul, membrele anteriore și gâtul, ridicând ulterior capul, căscând gura cu încrețirea nasului și a buzelor, imaginea oferită fiind asociată unui rânjet caracteristic. Glandele sebacee, situate la baza cozii sau a coarnelor, produc o substanță cu miros foarte puternic, în timpul sezonului de montă. Sunt glande care conțin feromoni, cu scop principal în marcarea prezenței și inducere a estrului la capre. Mirosul de țap va fi resimțit în tot adăpostul/ferma, impregnându-se în lemn sau în echipamentul operatorilor.   Pe durata sezonului de montă, țapii se dovedesc extrem de activi, putând ataca persoanele cu care vin în contact. Fără elan, un țap adult poate aplica lovituri, din orice poziție. De remarcat că forța loviturilor crește, în cazul în care individul saltă pe membrele posterioare împingând cu toate cele 100-130 kg. O parte din fermierii debutanți sunt contrariați când constată rapiditatea cu care iedul jucăuș devine un dur, dispus să urineze pe propria barbă sau să pună limba și botul sub urina provenită de la femele.   Criteriile principale după care țapii montatori sunt selectați în turmă sunt: vârsta, prezența și mărimea coarnelor, acordând tuturor indivizilor șanse egale în ”competițiile” ce vor apare inevitabil. Un țap matur are disponibilități pentru 100 de monte pe an, prin montă naturală liberă și mai multe prin însămânțare artificială; un individ tânăr poate fi folosit pentru montă înaintea vârstei de un an, alocându-i-se 10-12 capre. Un adult poate efectua 10-15 monte/zi. Apropiindu-se de o parteneră în călduri, țapul se dirijează spre trenul posterior mirosind urina, etapă după care se poziționează oblic cu pieptul spre trenul anterior al caprei, întinde gâtul și capul până la pământ sau îl ține drept, scoate sunete caracteristice și scoate limba. Odată cu acceptul caprei, țapul trece la saltul și monta propriu-zisă, copulația durând aproximativ 10 secunde.   Condiții nefacultative, ce trebuie îndeplinite la montăȚapii trebuie să se afle într-o stare foarte bună de întreținere, dusă la îndeplinire printr-o suplimentare calitativă și cantitativă a alimentației, operație demarată cu două luni înainte de începerea montei sau a colectării materialului seminal, în caz contrar apărând inevitabil diminuarea libidoului. Un specialist examinează preliminar testiculele prin palpare, detectând posibile neconformități, eliminând din lot indivizii tarați sau păstrându-i exclusiv pentru detectarea căldurilor la capre (țapi încercători).   Caprele oferă o corelație între greutatea corporală și fertilitate; rezultate pozitive sunt oferite de supra-alimentația temporară care precede monta. Ieduțele au nevoie pentru montă de o greutate ce reprezintă aproximativ 60% din greutatea unei capre adulte a rasei pe care o reprezintă. Administrarea de vitamine A, D3 și E se asociază cu deparazitarea animalelor, cu trei săptămâni înainte începerii stadiului de reproducție.   În spațiul autohton, sezonul de montă este septembrie-martie, în zilele lungi caprele aflându-se în anestru și anovulație. În ce privește sezonalitatea reproducției caprinelor, aceasta este determinată de interacțiunea genotip-mediu, îndeosebi fotoperioada-durata zilei; alimentație, factori sociali, temperatură. Durata unui ciclu sexual normal este de 21 zile, fiind însoțit de ovulația apărută la 30-36 ore după începerea estrului.   Pentru detectarea căldurilor se urmărește comportamentul modificat al caprelor, care devin agitate, nervoase, vocale, mișcându-și frecvent coada. Totodată, apare congestionarea vulvei însoțită de o scurgere de mucus, încalecă alte capre, acceptând să fie încălecate, la rândul lor. Cea mai bună metodă pentru detectarea căldurilor rămâne introducerea în grup a unui ”țap detector” vasectomizat, urmând ca însemnarea caprelor aflate în călduri să se facă imediat.  

Dintre tipurile de montă naturală se remarcă:

• metoda liberă, denumită ”în harem”, metodă fără control (cea mai răspândită), constă în păstrarea continuă în turma de capre a câtorva țapi. Prezintă avantajul obținerii unui bun procent de fertilitate. Trebuie însă subliniate și inconvenientele care constau în: posibila montare a ieduțelor subponderale, riscul consangvinizării (țapul își montează mama sau fiicele), imposibilitatea realizării unui program de ameliorare și selecție;
• monta liberă dar controlată, constă în lotizarea caprelor și repartizarea unui anumit țap pentru circa 25 capre identificate după numărul matricol, pentru ca iezii rezultați și crotaliați să aibă origine precisă. Este una dintre metodele de reproducție dirijată apreciate, care răspunde programelor de ameliorare și selecție. Se poate practica în sistemele intensive de creștere, numai în stabulație, fiind excluse din sistemul extensiv sau semiintensiv.
• monta la mână constă în împerecherea separată a unui țap cu o capră, înregistrându-se astfel, pe lângă numărul matricol, data montei și a fătării, metodă apreciată datorită bunei organizări a operațiilor.

  Există și o legătură importantă între lumină și reproducția la capre și țapi. S-a constatat că activitatea sexuală a caprelor debutează odată cu scăderea duratei zilei-lumină (respectiv, din iulie) și continuă tot mai intens, odată cu descreșterea duratei zilelor. Cele două curbe ale variației anuale a duratei zilei și căldurilor la capre evoluează invers, căldurile caprei demarând cînd fotoperioada se diminuează toamna, după zilele lungi din timpul verii; activitatea sexuală se întrerupe atunci când începe creșterea precipitată a zilei lumină, respectiv primăvara.   Același fenomen se manifestă la țapi; activitatea sexuală are o evoluție inversă față de durata zilei, țapii prezentând un libidou crescut și o producție maximă spermatică de bună calitate toamna, până la începutul sau chiar la mijlocul iernii. Motivul este secreția de melatonină, prezentă exclusiv noaptea. Melatonina provine din transformarea enzimatică a aminoacidului triptofan, aflat în sânge și alte țesuturi fluide, inclusiv în lapte, fiind degradată în rinichi și ficat. Cu toate că secreția apare exclusiv noaptea, eliberarea acesteaia în sânge este intermitentă, cu un maximum între orele 1 și 2 noaptea, altul apărând între orele 5 și 6. Nivelul acesteia în sânge variază între 50-150 pg/ml.