• Din cauza normelor lacunare ale UE, etichetele alimentelor pot fi uneori înșelătoare.
• Informațiile de pe etichete se tot schimbă, iar consumatorii se pot pierde printre ele.
• Amenzile nu sunt întotdeauna suficiente pentru a preveni abuzurile.

Consumatorii se pot pierde ușor în labirintul informațiilor de pe etichetele alimentelor, avertizează auditorii UE într-un raport publicat de Curtea Europeana de Conturi.

Etichetele produselor alimentare ar trebui să ajute oamenii să ia decizii în cunoștință de cauză atunci când cumpără mâncare. Realitatea ne arată însă că, în UE, consumatorii sunt bombardați cu tot mai multe mențiuni, logouri, sloganuri, etichete și nutri-scoruri care pot fi nu numai confuze, ci și înșelătoare.

Pe etichete se găsesc informații despre conținutul și proprietățile alimentelor. Ele sunt deseori utilizate și pentru a face produsele mai atractive, subliniind presupuse beneficii ale acestora („sănătos”, „bio”, „fără gluten”).

Normele UE garantează că pe etichete sunt înscrise informații de bază pentru consumatori. Un bun început. Auditorii au constatat însă o serie de lacune îngrijorătoare în legislație, precum și probleme legate de controale și de sancțiuni.

„În loc să facă lumină, etichetele produselor alimentare creează prea des confuzie; există sute de scheme, de logouri și de mențiuni diferite pe care oamenii trebuie să le descifreze”, a declarat doamna Keit Pentus-Rosimannus, membra Curții de Conturi Europene responsabilă de acest audit.

„Întreprinderile se pot dovedi foarte creative în ceea ce privește conținutul etichetelor, iar normele UE nu evoluează atât de repede ca piața. 450 de milioane de consumatori europeni pot cădea astfel pradă unor mesaje care sunt, în mod deliberat sau nu, înșelătoare.”

Din cauza legislației precare a UE, consumatorii pot fi ușor păcăliți. Să luăm câteva exemple. Normele UE permit utilizarea de mențiuni nutriționale și de sănătate chiar și pentru produse cu un conținut ridicat de grăsimi, de zahăr și/sau de sare.

Ce înseamnă asta? Că produse care conțin zahăr, cum ar fi, de exemplu, batoanele energetice, pot fi promovate drept „bogate în proteine”. În mod similar, consumatorii văd din ce în ce mai des pe etichete mențiuni de sănătate nereglementate referitoare la substanțe din plante sau „substanțe vegetale” (cum ar fi „asigură un plus de energie” sau „îmbunătățește performanța fizică”), chiar și atunci când nu există dovezi științifice pentru astfel de afirmații.

Unii consumatori se pot simți chiar lezați. Unele întreprinderi din sectorul alimentar dau dovadă de o prudență excesivă în semnalarea alergenilor și recurg la formulări vagi precum „poate conține”.

Acest lucru limitează opțiunile persoanelor cu alergii alimentare. Vegetarienii și veganii au cel mai mult de suferit: cum nu există o definiție la nivelul UE a produselor vegetariene și vegane, nu există nici norme pentru etichetele acestor produse.

Etichetarea nutrițională pe partea frontală a ambalajului, cum ar fi Nutri-Score, NutrInform Battery și Keyhole nu sunt armonizate la nivelul UE, iar în rândul părților interesate europene nu există un consens cu privire la sistemul care să fie adoptat.

Niște norme standardizate ar putea ajuta însă consumatorii să identifice opțiuni alimentare mai sănătoase și ar putea preveni bolile legate de alimentație. Coexistența mai multor sisteme în țările din UE – fiecare cu propriile semnificații și scopuri – are, dimpotrivă, efectul opus. Derutează consumatorii, în loc să îi îndrume.

Odată cu utilizarea a tot mai multe etichete, logouri și mențiuni voluntare pentru a atrage consumatori, totul devine și mai confuz. Ne referim aici la etichetele „curate” (care subliniază absența anumitor elemente, de exemplu „fără antibiotice”), la calități necertificate (cum ar fi „proaspăt” și „natural”), dar și la o gamă largă de afirmații legate de mediu care echivalează cu dezinformarea ecologică.

Din păcate, normele actuale ale UE nu sunt în măsură să prevină astfel de practici, subliniază auditorii.

Ei au constatat că, în pofida tuturor acestor probleme, educarea consumatorilor nu pare a fi o prioritate. În perioada 2021-2025, UE a alocat doar aproximativ 5,5 milioane de euro pentru campanii de sensibilizare privind etichetele produselor alimentare, iar statele membre nu organizează decât sporadic campanii de informare a consumatorilor.

Se explică, deci, de ce oamenilor nu le este foarte clar ce înseamnă și ce presupun exact datele de consum – și anume „data limită de consum” și „a se consuma de preferință înainte de” –, care sunt obligatorii pe orice etichetă.

Există deficiențe și la nivelul controalelor și al sancțiunilor, iar întreprinderile din sectorul alimentar pot să profite de ele. Elementele obligatorii ale etichetării sunt, în general, bine controlate.

Nu se poate spune însă același lucru și despre informațiile voluntare – cum ar fi mențiunile nutriționale și de sănătate – sau despre vânzările online de produse alimentare (care au cunoscut un avânt considerabil de la începutul pandemiei), cu privire la care nu se fac deloc controale sau se fac doar foarte rar. (Foto: Freepik)