199
Dacă în trecut v-am prezentat previziunile Comisiei Europene referitoare la evoluția producției de lapte-materie primă și a cărnii de vită, pentru următorul deceniu, acum vă supunem atenției prognoza referitoare la evoluția consumului produselor din carne și a modificărilor care vor surveni în structura producției europene de lactate.Constanță în producția de carne Până în 2030, producția de carne a UE se va menține la aproximativ 48 de milioane de tone. Cu toate acestea, ponderile diferitelor sortimente de carne se vor schimba, modificările fiind determinate de preferințelor consumatorului, potențialul de export, rentabilitatea și fluctuațiile din sectorul produselor lactate, în cazul cărnii de vită. Producția de păsări va continua să se extindă, deși într-un ritm mai lent, fiind susținută de o piață internă favorabilă și de perspective pozitive de export. Se preconizează că producția de carne de porc va scădea ușor, pe măsură ce concurența la export va crește, concomitent cu presiunile sociale și de mediu. Producția de carne de vită ar trebui să revină la tendința descendentă de după restructurarea sectorului laptelui, exporturile fiind în fața concurenței puternice. În schimb, producția de carne de oaie și capră este probabil să crească cu 5%, până în 2030, după ce a stagnat în ultimii ani. Deși consumul general de carne al UE este în scădere, acesta va reprezenta partea principală a producției UE. Cu toate acestea, o proporție mai mare de producție de carne de pasăre și carne de porc va trebui să fie exportată către o piață internațională provocatoare. Evoluții diferențiate geografic în consumul de carne Consumul de carne pe cap de locuitor în UE a fost până în prezent într-o tendință ascendentă largă. Criza financiară și economică și prăbușirea pieței din 2013 (din cauza reglementărilor privind sectorul cărnii de porc și aprovizionarea strânsă a cărnii, în general), au încălcat această tendință. Consumul și-a revenit puternic din 2014 (+4,4 kg pe cap de locuitor, până în 2018). Acest lucru s-a datorat situației economice îmbunătățite și a ofertelor ample din toate categoriile de carne, în ciuda volumelor de export în creștere. În perioada de proiecție, consumul va scădea treptat, de la 69,3 kg, cât e în prezent, la 68,7 kg, pe cap de locuitor. Acest lucru echivalează cu o reducere modestă de 700 g de persoană. Declinul consumului va fi determinat de o disponibilitate mai mică, în ciuda importurilor mai mari. De asemenea, acesta va fi afectat de o preferință din ce în ce mai mare pentru un aport mai mic de carne și creșterea cererii de înlocuitori de carne. Se preconizează că și convergența consumului de carne pe cap de locuitor în UE, va depinde de tipul de carne. Consumul în UE-15 va scădea cu 1 kg de persoană, determinat de scăderea consumului de carne de vită și carne de porc. Între timp, își va continua tendința ascendentă în UE-N13 (cu excepția cărnii de porc), crescând cu aproape 1 kg pe cap de locuitor. La nivelul UE, declinul general va duce la o schimbare a coșului de carne de consum. Carnea de porc și carnea de vită urmează tendința de scădere din ultimii zece ani, dând loc creșterii consumului de păsări de curte. Se estimează că proporția de carne de oaie va crește ușor, contrar tendinței în scădere observată din 2008. Aceasta se datorează diversificării dietei din carne și modificărilor din structura populației UE, inclusiv convingerile religioase și migrația. Preocuparea față de mediu va crește O tendință în scădere a consumului de carne este mai accentuată pentru UE, comparativ cu alte țări. Reducerea consumului de carne din UE-15 contrastează cu UE-N13 și alte țări, ceea ce va înregistra creșteri suplimentare ale consumului, cum ar fi Canada, SUA, Japonia și, în special, China (+7,7 kg). Este demn de remarcat faptul că în Japonia, consumul este în creștere, datorită trecerii la diete mai occidentale, bazate pe mai multă carne în loc de pește. Preocupările pentru carne încă nu se traduce prin scăderea semnificativă a consumului de carne, însă, se așteaptă ca, așa cum menționam mai sus, consumul de carne să scadă. Acest lucru va fi cauzat de:
Apar diverse tendințe în ceea ce privește consumul de carne, care este de așteptat să impulsioneze consumul de carne proaspătă, pe o tendință descendentă. Acestea includ: - Schimbarea tiparelor alimentare, cu o schimbare către proteine pe bază de plante și numărul tot mai mare de flexiterieni, vegetarieni și vegani, în special în rândul consumatorilor mai tineri;- Interesul crescând al consumatorilor față de originea cărnii și modul în care aceasta este produsă (adică metode organice, conforme cu standardele de bunăstare a animalelor), și preferința pentru calitate față de cantitate;- O îndepărtare de la carnea proaspătă spre consumul de carne mai mult procesată și consumul de ready meal și alte produse alimentare. Brânza, marele atu al UE În ultimii ani, brânza a oferit cele mai bune și mai stabile rentabilități, fiind susținute de o cerere puternică pe piața internă și de export. Motorul principal este creșterea vânzărilor de brânzeturi proaspete și de calitate (inclusiv IGP). În plus, utilizarea industrială (aproape 50% din consumul de brânză), rămâne puternică, fiind în special susținută de procesarea în alimente convenience, fapt care favorizează brânzeturile tip mozzarella. Prin urmare, se estimează că și consumul de brânză din UE va crește în continuare, cu 1,3 kg pe cap de locuitor în perioada de perspectivă, la 20 kg, până în 2030. Pe piețele de export, volumul de brânză comercializat din UE este de așteptat să crească în continuare, până la 1,2 milioane t, iar UE ar trebui să ofere aproape 40% din cererea mondială de import (față de 34% în 2018). Exporturile UE au o valoare unitară mai mare decât oricare dintre principalii săi concurenți, în principal datorită unei ponderi ridicate de brânzeturi tari și lactate IGP în mixul de export, și în ciuda progresului brânzeturilor proaspete mai ieftine. Între 2007 și 2017, exporturile de brânză din UE au crescut cu aproximativ 40%. Portofoliul s-a schimbat de-a lungul timpului, reflectând în special o preferință din ce în ce mai mare pentru mozzarella, alte brânzeturi proaspete și cheddar. În 2017, brânzeturile proaspete reprezentau 20% din exporturile UE, de două ori mai mari decât acum zece ani. Ponderea cheddarului a crescut de la 3% la 10%. Deși principala destinație de export este SUA, piețele în creștere pentru UE sunt în principal în Asia, cu un plus pentru Japonia, care rămâne a doua cea mai mare piață de export. În plus, cererea din ce în ce mai mare în China ar trebui să conducă la fluxuri comerciale ulterioare. La rândul său, China ar trebui să devină cel mai mare importator mondial de brânză, în condițiile în care importurile chineze au crescut în perioada 2007-2017 cu 24% pe an. Creșterea preconizată a cererii interne și de export ar trebui să conducă la un echivalent suplimentar de 4 milioane de tone de lapte, către producția de brânză, până în 2030. UE, lider mondial la producția de zerCererea de zer, un produs secundar din producția de brânză și producția de cazeină, a crescut de-a lungul anilor, în special prin cererea de produse nutriționale și alte produse cu valoare adăugată ridicată, cum ar fi formulele pentru sugari. Aceasta implică o utilizare mai mare de concentrate proteice din zer și zer demineralizat. Împreună cu alte ingrediente lactate tehnice, zerul este utilizat în alimentația adulților pentru un segment larg de produse (de exemplu, sport și nutriție senior, managementul greutății). Există o inovație continuă în ceea ce privește comoditatea utilizării lor (gustări) și în crearea de produse care se adresează noilor consumatori (de exemplu, concentrându-se pe aromă). Cu toate acestea, această perspectivă acoperă doar zerul standard, pentru care UE ar trebui să fie în continuare principalul furnizor mondial în 2030, acoperind peste 50% din piață și reprezentând aproximativ 45% din creșterea producției globale. Pe piața internă, tendința este spre utilizarea mai scăzută a prafului de zer standard pentru furaje (52% în 2030, comparativ cu 57% în 2018). Cantitatea totală utilizată ar trebui să continue să crească, deși cu aproximativ 2 milioane t pe an, adică jumătate din rata ultimilor zece ani. În plus, se estimează că exporturile vor continua să crească, cu aproape 2% pe an. Se așteaptă ca aceste evoluții să însemne că 1,3 milioane t de suplimente de lapte echivalent, vor intra în prelucrarea standard a zerului, până în 2030. Va scădea consumul de lapteTendința de scădere a consumului de lapte lichid din UE ar trebui să continue în perioada de perspectivă. Până în 2018, a scăzut cu 6 kg, la 52 kg pe cap de locuitor, în UE-15, comparativ cu o creștere de aproape 2 kg în UE- N13. Până în 2030, tendința de scădere în UE se așteaptă să încetinească până la jumătate din rata din ultimul deceniu, ceea ce va conduce la un consum de 49 kg pe cap de locuitor până în 2030. Cu toate acestea, comportamentul consumatorilor față de laptele lichid diferă în funcție de sistemul de producție. De exemplu, în Franța, cererea de lapte convențional a scăzut cu aproape 4%, în timp ce consumul de lapte de băut organic a crescut într-un ritm mai dinamic, cu 18%. Pe lângă scăderea numărului de mic-dejunuri luate acasă, reducerea consumului de lapte potabil este determinată și de o înlocuire parțială a laptelui cu băuturi din plante. Deși cota lor, în raport cu volumul de lapte de vacă vândut în comerțul cu amănuntul și serviciile alimentare rămâne mică (doar 4% în 2018), această piață crește rapid. În ultimul deceniu, vânzările s-au dublat mai mult, în special pentru băuturile non-soia, care au reprezentat peste 40% din băuturile pe bază de plante în 2018, față de 17% în urmă cu un deceniu.