În aceste condiții, toţi crescătorii de vaci de lapte din Europa sunt presaţi să crească volumele, deoarece preţul nu mai este o pârghie de negociere după ce deflaţia şi embargoul faţă de Rusia au trimis cotaţiile în picaj. „Niciodată nu a fost atât de prost cum este acum. Cum nu mai avem industrie, nu vom mai avea nici agricultură. Şi cu cote de lapte şi fără cote este acelaşi lucru, preţurile tot în scădere sunt“, a declarat pentru Ziarul financiar domnul Mozer Francisc de 70 de ani de la Societatea Agricolă Petreşti din Satu Mare, o fermă cu 1.300 de capete de bovine. Fermierul spune că zootehnia locală funcţionează cu un tempo în spatele celei europene ca urmare a competiţiei inegale pe piaţa europeană a furajelor, cel mai important element de cost din orice fermă de animale. „Ţăranul Hans din Germania primeşte 330 euro/hectar subvenţia, olandezul ia 800 de euro/hectar, până şi grecul ia 800 euro/hectar. Iar eu iau 150 euro/hectar, de la pornire sunt pierdut. Fac furajele cu o subvenţie de doar 150 euro/hectar“, spune Mozer Francisc, a cărui firmă se află între primii 20 cei mai mari crescători de bovine cu capital românesc. Cu toate acestea, sunt și opinii contrare. Astfel, domnul Claudiu Davițoiu, proprietarul fermei Agroindaf, consideră că pericolul de moment este acela al prelungirii embargoului Rusiei: ”Creșterea alarmantă a producției de lapte ar putea să apară peste cca doi ani, nu acum, imediat, pentru că nu sunt efective. Necazul cel mare este însă embargoul rusesc și importul de lactate finite foarte ieftine.” Un reportaj realizat la ferma Agroindaf veți putea citi foarte curând, în noua ediție a revistei Fabrica de Lapte.