Calitatea si igiena laptelui depind de factori legati de starea de sanatate a animalelor, conditiile igienice de muls si manipulare. Sub raport calitativ, laptele trebuie sa corespunda indeosebi calitatilor sale nutritive. Este stiut ca, din punct de vedere igienic, laptele se doreste liber de orice noxa fizica, chimica, biochimica si/sau microbiologica. Igiena ugerului si igiena mulsului sunt foarte importante, indeosebi in exploatatiile de tip gospodaresc, unde posibilitatea contaminarii laptelui, ca urmare a contactului direct cu tegumentele este ridicata. Recipientele folosite la obtinerea, stocarea si transportul laptelui sunt, in parte, surse suplimentare de contaminare microbiana a laptelui. Cea mai ridicata incarcatura microbiana se gaseste atat in cazul galetilor, cat si in cazul bidoanelor de transport nedezinfectate si depozitate necorespunzator. In sistemul gospodaresc si in exploatatiile de tip semiintensiv, incarcatura microbiana de pe mameloane este mai mare in stabulatie decat pe pasunat, fiind influentata de microflora din adaposturi.

Considerente demonstrate Cu toate ca in fermele mari conditiile tehnice si de mediu mai favorabile intervin, influentand calitatea si productia laptelui, in circumstante adecvate si prinrespectarea cerintelor de igiena, fermele mici (utilizatoare a unui adapost inchis si a mulsului in galeti) pot produce lapte de calitate igienica ridicata. Procedurile de muls si modalitatile de pregatire a ugerului au efecte semnificative asupra numarului total de germeni NTG (TPG – Total Plate Cont), comparativ cu alti factori urmariti curent. In fermele medii si mici, combinarea modalitatilor de muls in flux si sistem de adapostire inchis, pregatirea igienica si dezinfectia ugerului reprezinta masuri ce contribuie semnificativ la cresterea calitatii igienice a laptelui. In fermele mari, combinatia intre masurile de igiena implementate in sala de muls, sistem de stabulatie libera, precum si pegatirea uscata a ugerului, duc la o productie de lapte semnificativ imbunatatita. La randul lor, probele de mediu confirma importanta conditiilor de igiena la nivelul microflorei fermelor de lapte, in timpul adapostirii, mulsului, manipularii si procesarii laptelui (aruncarea regulata si indepartarea gunoiului de grajd, spalarea/clatirea echipamentului de muls) reflectate in aspectele legate de calitatea microbiologica a laptelui crud. In timpul mulsului, laptele din uger actioneaza ca o pelicula protectoare impotriva frecarii dintre peretii ugerului. Mulsul prelungit dupa evacuarea completa a laptelui din uger provoaca inflamarea peretilor ugerului si aparitia unor mamite sanguinolente. Nerespectarea regulilor mulsului rational provoaca de cele mai multe ori mamite subclinice. Daca nu sunt depistate si tratate la timp, acestea se pot transforma in mamite clinice si ulterior se poate ajunge la scleroza totala a sferturilor respective. Mamita, factor al deprecierii calitatii laptelui Chiar daca pare sanatos, laptele provenit de la animale cu mamita subclinica contine foarte multi microbi si globule albe din sange, cunoscute drept celule somatice. Pentru depistarea mamitelor subclinice au fost elaborate numeroase metode, bazate pe modificarea calitatii laptelui mamitic. Mamitele sunt infectii ale ugerului, ce pot afecta unul sau mai multe sferturi ale organului bovin, simultan. Cand apar modificari vizibile ale ugerului (umflaturi, inrosire) sau ale laptelui (lapte cu sange, cu puroi, urat mirositor, branzit) avem de-a face cu o mamita clinica. Forma subclinica, in care nici ugerul nici laptele nu sufera modificari pronuntate, se evidentiaza prin gustul sarat al laptelui obtinut din sfertul afectat al ugerului. La nivel mondial, se considera ca mamitele reprezinta cea mai costisitoare boala existenta la femelele vaci de lapte, atragand pierderi importante economice. In Romania, pierderile provocate de mamite sunt evaluate la aproximativ 11% din productia de lapte. Pierderilor cantitative li se adauga deprecierea calitativa a laptelui, aparand o diminuare a substantelor nutritive: 15% din cazeina, 10% la grasime si 18% din lactoza, rezultatul fiind obtinerea unei cantitati mai mici de branza si unt, din laptele mamitic. Mamitele sunt cele ce cauzeaza aparitia unui numar insemnat de celule somatice si de germeni in lapte, cu consecinte economice dezastruoase. Dintre numerosii factori responsabili de aparitia mamitelor, se desprind mulsul, igiena animalului si a mulgatorului, igiena adapostului. Mulsul incorect este cauza principala a aparitiei mamitelor. Mulsul manual favorizeaza, in mica masura, aparitia mamitelor fiind mai apropiat fiziologic de suptul viteilor. In cazul mulsului manual, de rarele situatii in care apar mamite sunt responsabile mulgerile incomplete, lipsa de experienta sau neglijenta mulgatorului. Nu in ultimul rand, mamitele pot aparea atunci cand vaca se mulge foarte greu. Laptele nemuls, ramas in uger, constituie un mediu nutritiv propice dezvoltarii si inmultirii microbilor. Masajul ugerului are un rol foarte important in mulgerea completa. Cele mai multe cazuri de mamita, la mulsul manual, se datoreaza igienei necorespunzatoare din adapost, manifestand frecvente forme clinice. Mulsul mecanic poate afecta sanatatea ugerului atunci cand igiena mulsului este necorespunzatoare, mansoanele aparatului deformate, crapate sau fisurate, cand mulsul este incomplet sau se practica mulsul in gol (mulsul prelungit). Precaut, se impune spalarea si stergerea ugerului cu o carpa curata, operatie urmata de dezinfectia mameloanelor, dupa muls. Utilizarea unui singur prosop, pentru toate animalele, contribuie la raspandirea microbilor responsabili de mamite. In scopul prevenirii transmiterii microbilor mamitelor de la un animal la altul, prin intermediul aparatului de muls, animalele bolnave se mulg ultimele, fiind apoi necesara dezinfectia mameloanelor prin scufundare in solutie dezinfectanta. In lipsa unei solutii standard, poate fi preparat un dezinfectant la fel de eficient, urmand reteta adaugarii a 8 ml de clor folosit pentru rufe si a 30 ml de glicerina, intr-un litru de apa. Pentru evitarea mulsului incomplet, sunt necesare urmatoarele masuri: - practicarea masajului ugerului, inaintea mulsului si inainte de incheierea acestei operatii; - respectarea programului de lucru, care conduce la formarea unei obisnuinte favorabile cedarii laptelui; - adoptarea unui comportament bland de catre mulgator, brutalitatea provocand retentia laptelui; - functionarea la parametri optimi a instalatiei de muls. Dintre parametrii de muls, intensitatea vacuumului are cea mai mare importanta. De asemenea, frecventa pulsatiilor are o valoare optima de 55 pulsatii/minut, functionarea instalatiilor la parametri inferiori, conducand la prelungirea timpului de muls si la evacuarea incompleta a laptelui. Cresterea acestor limite peste limitele optime conduc, pe langa o viteza ridicata, la aparitia leziunilor la nivelul sfarcurilor. Mulsul in gol e cauzat de neatentia mulgatorului, obligat totodata sa urmareasca atent debitul laptelui din furtunul transparent si sa indeparteze aparatul indata ce nu curge lapte. Contaminarea, inchisa prin igiena ugerului si a mulsului Mastita este alta boala a vacilor, una dintre cele mai costisitoare, care apare odata cu intrarea bacteriilor in uger producand infectia acinului glandular. Urmarea este reprezentata de aparitia unui numar mare de celule somatice in lapte. Cand in uger isi fac loc bacteriile ducand la aparitia mastitei, leucocitele (denumite si celule somatice) penetreaza vasele de sange ajungand in uger si incercand sa combata infectia. In lapte este permanent prezent un numar minim de celule somatice, dar in cazul unei infectii (mastita) numarul celulelor somatice creste. In acest fel, numarul de celule somatice devine un indicator pentru identificarea mastitei, infectie ce poate reduce productia de lapte cu pana la 15%. Dintre sursele de contaminare cu bacterii se remarca: interiorul ugerului vacii, exteriorul ugerului, mainile mulgatorului, aerul din exploatatie, galeata de muls, echipamentul de muls, bidoanele de lapte si tancul de racire. Interiorul ugerului – Inflamarea ugerului poate afecta calitatea laptelui, chiar inainte ca acesta sa fie muls. Sanatatea animalului este principalul element in obtinerea unui lapte de calitate. O proba importanta inaintea mulsului este verificarea primelor jeturi de lapte, care trebuie mulse intr-un recipient special, dupa ce ugerul a fost spalat. Exteriorul ugerului – Spalarea ugerului inaintea mulsului constituie cea mai buna garantie pentru obtinerea unui lapte de calitate. Din motive igienice si pentru prevenirea transmiterii agentilor patogeni intre animale, galeata cu apa (in care se adauga dezinfectant) si prosopul trebuie innoite regulat, indeosebi in cazul unui efectiv de animale cu probleme frecvente ale ugerului. Ugerul murdar poate cauza contaminarea laptelui; desi mizeria ramane pe filtre, bacteriile ajung in lapte afectandu-i calitatea. In concluzie, inaintea inceperii mulsului este obligatorie spalarea, dezinfectarea si stergerea cu prosoape curate. Asternutul folosit in grajd trebuie urmarit si schimbat inainte de a face imposibila pastrarea animalelor in conditii firesti de curatenie si inainte murdaria in exces sa ingreuneze spalarea corecta a ugerului. Igiena personala a mulgatorului – Mulgatorul trebuie sa se spele pe maini, inclusiv pe antebrate, cu apa calda si sapun, pentru a indeparta toate particulele de mizerie din piele. Mulgatorul trebuie sa evite contactul intre mainile sale si lapte si totodata trebuie sa aiba grija ca laptele sa nu atinga echipamentele de muls. Ustensilele folosite la mulsul manual – Laptele care paraseste ugerul vine in contact cu ustensilele de muls si poate fi astfel contaminat. In general, laptele care provine de la un animal sanatos si curat, muls in mod corespunzator cu ustensile curate, contine sub 280 bacterii/ml. Mulgerea necorespunzatoare si folosirea unor ustensile murdare creste considerabil numarul bacteriilor din lapte, neacceptat de UE si cu efecte negative asupra procesului de fabricare a produselor lactate. Bidoanele de lapte trebuie sa fie curatate corespunzator si pastrate in locuri uscate, ferite de praf. Folosirea unui filtru de tifon poate contamina laptele, daca nu este spalat si pastrat in conditii corecte. Temperatura laptelui (aproximativ 36 de grade Celsius) este propice multiplicarii germenilor, iar bacteriile ramase pe filtru se multiplica si contamineaza laptele filtrat ulterior. Filtrul trebuie schimbat cel putin o data pe luna. Echipamentul de muls – In cazul folosirii echipamentului mecanic de muls, se impune un sistem adecvat de igienizare si curatare. Daca nu se indeparteaza in totalitate, in timpul spalarii, urmele de lapte sau daca pe conducte ramane apa, aceste situatii devin surse de contaminare cu bacterii. Toate imbinarile trebuie deschise in timpul spalarii saptamanale sau – daca apar scurgeri – imediat dupa muls. Ciorapii de muls trebuie spalati si verificati zilnic, in vederea indepartarii urmelor de lapte. O atentie speciala trebuie acordata partilor flexibile; in timp, apar crapaturi in care raman urme de lapte ce cauzeaza contaminarea. Dupa spalare, se urmareste eliminarea totala a apei si dezinfectantilor din sistem. Bidoanele si tancul de racire – Laptele din tancul de racire trebuie sa ajunga la temperatura de 4 grade Celsius, in decurs de 2 ore de la muls si trebuie sa ramana la aceasta temperatura pana cand este receptionat de fabrica procesatoare. Prin pastrarea la rece, viteza cresterii numarului de bacterii este redusa. Tancurile de racire trebuie curatate si dezinfectate corespunzator, inainte de stocarea laptelui muls. In timpul spalarii, se acorda o atentie deosebita agitatorului. La spalarea automata a tancului (CIP), agitatorul va functiona in timpul ciclurilor de spalare. De asemenea, o atentie speciala se acorda valvei prin care iese laptele, zona ce trebuie verificata riguros dupa spalare, datorita urmelor de lapte ce raman in acel spatiu. Cursul zootehniei duce inevitabil la concluzia ca, in fermele unde se foloseste un sistem inchis de adapost, masurile de dezinfectie inainte si dupa efectuarea mulsului sunt deseori ignorate, iar calitatea microbiologica a tancurilor de colectare a laptelui este una inferioara. Este unul dintre motivele ce confirma importanta masurilor de igienizare si dezinfectie, optim implementate.