Una dintre metodele cele mai eficiente de conservare a nutreturilor suculente, precum si a unei insemnate parti din (sub)produsele cu destinatie furajera este reprezentata de insilozare. Nutretul realizat astfel are o compozitie apropiata de cea a boabelor de orz sau porumb uscate, iar pierderile nutritive sunt minime, de sub 10%, nivel care numai prin uscare artificiala nu poate fi atins.

Insilozarea furajelor este rezultatul interactiunii mai multor factori, dintre care cei mai importati par a fi: continutul plantelor in glucide, prezenta si inmultirea bacteriilor acido-lactice in timpul insilozarii si continutul in apa al plantelor la momentul insilozarii. In masa furajelor au loc unele procese biochimice si biologice, de-a lungul insilozarii, substantele nutritive din nutretul insilozat suferind o serie de modificari determinate de producerea dioxidului de carbon, de respiratia plantelor si de actiunea microorganismelor. Dupa continutul de apa, se deosebesc trei grupe de silozuri conservate (silozul, semisilozul si semifanul), ale caror pierderi de substante nutritive sunt diferite, in timpul prepararii si in camp. Transformari suferite in timpul insilozariiProcesele biologice sunt reprezentative dupa recoltare, prin modificarile determinate de respiratia continua a celulelor, cata vreme se gaseste aer in masa furajera. Glucidele solubile sunt astfel oxidate, rezultand apa, dioxid de carbon si energie. Pierderea energiei in procesul respiratiei celulare este mult mai importanta la furajele leguminoase, al caror continut in glucide hidrosolubile este mai mic, iar in urma degradarilor datorate respiratiei ramane disponibila o cantitate mult prea mica de zaharuri care sa poata fi transformata in acid lactic, agentul conservant al nutreturilor. Durata procesului de respiratie este mai mare, cu cat masa furajului este mai afanata, fiind de peste o luna, la furajul intreg, netasat, si de aproximativ 12 ore la furajul bine tocat si tasat. Respiratia intracelulara are loc dupa epuizarea oxigenului din aerul existent in siloz si furnizat din procesul de reducere a substantelor proprii din furaj. Urmare acestui proces se formeaza dioxid de carbon, apa, cantitati mici de alcool, metan, acizi grasi, eliberandu-se o cantitate insemnata de caldura. Dupa moartea celulelor, datorata acumularii de dioxid de carbon, acest proces inceteaza. In cazul in care nu se procedeaza la masuri pentru oprirea procesului de respiratie, temperatura din siloz poate depasi 60-70 de grade Celsius si – pe langa pierderile insemnate de substante nutritive – nutretul isi pierde suculenta si se caramelizeaza. Totodata, substantele proteice devin greu digerabile datorita coagularii, existand in plus pericolul de incingere si chiar de autoaprindere a nutretului. Procesele biochimice debuteaza dupa moartea celulelor, prin producerea plasmolizei, proces ce permite dezvoltarea intensa a microorganismelor favorizante a fermentatiei. In masa furajului au loc fermentatii diverse: o fermentatie lactica si diverse fermentatii secundare (acetica, butirica, alcoolica). Predominarea unei anumite fermentatii este dependenta de mai multi factori, un rol hotarator fiind absenta sau prezenta oxigenului, continutul in glucide solubile a plantelor insilozate si reactia mediului. Deoarece este elementul principal ce conduce la acumularea de acid lactic, fermentatia lactica prezinta cea mai mare importanta in procesele bichimice, acidul lactic fiind elementul conservant, de care depinde calitatea nutretului insilozat. Produsa de bacteriile lactice Streptococus, Leuconostoc, Lactobacillus sau Pediococus, fermentatia lactica transforma glucidele in acid lactic si mici cantitati de acid acetic, formic, succinic si propionic. Bacteriile lactice suporta un mediu acid mai pronuntat decat bacteriile butirice (un PH mai mic de 4,5). Bacteriile de fermentatie butirica si celelalte bacterii care conduc la fermentatii secundare nedorite isi inceteaza activitatea, la aceste valori. Mucegaiurile se dezvolta pana la reactia mediului, ce corespund unui PH situat in limitele 1,2-1,8, dar nu suporta anaerobioza. Este necesar un anumit raport intre aceste doua grupe de substrat, continutul in glucide solubile avand rolul cel mai important. Elemente tehnologice ale insilozariiUna dintre conditiile principale impuse unei bune insilozari este crearea unui mediu anaerob, favorabil bacteriilor acido-lactice si nefavorabil microorganismelor care produc fermentatii nedorite in masa insilozata. Anaerobizarea se realizeaza prin tocarea plantelor la dimensiuni corespunzatoare, tasarea puternica si continua. Anaerobizarea poate fi realizata, la silozurile de suprafata, prin folosirea de prelate speciale din material plastic, care sa permita extragerea aerului cu pompe de vid. Este necesar ca recoltarea plantelor sa fie efectuata cand se inregistreaza o productie maxima din punct de vedere cantitativ, cu o prezenta maxima a continutului de substante nutritive. Umiditatea plantelor trebuie sa fie redusa (60-70% sau mai putin), in functie de nutretul conservat pentru care se opteaza: siloz, semisiloz, semifan. Sunt cunoscute mai multe metode de insilozare, iar alegerea uneia dintre acestea se face in functie de compozitia materialului vegetal insilozat: - Insilozarea la rece (obisnuita) se practica la plantele bogate in glucide solubile, cu un continut de apa de peste 70% si la plantele greu insilozabile, prin adaugarea de nutreturi bogate in zaharuri, in scopul ridicarii nivelului glucidelor solubile. Tehnologic, plantele sunt recoltate cu ajutorul unor combine speciale, care executa taierea si maruntirea fina, prin tocare, fiind ulterior asezate in straturi succesive, in siloz. - Insilozarea cu ajutorul aditivilor este recomandata furajelor sarace in glucide solubile. Tehnologia este asemanatoare celei obisnuite, diferenta fiind facuta de adaugarea, la nutreturile insilozate, a unor aditivi diversi, pentru ridicarea continutului in zaharuri fermentabile sau pentru scaderea aciditatii din masa insilozata, la valori de PH situate sub 4,5. - Insilozarea la cald este un procedeu putin utilizat in practica, datorita pierderilor de substante nutritive digestibile, nivelul acestora ajungand la 20-30%. Insusirile organoleptice ale nutreturilor se inrautatesc datorita temperaturii situate la valori de peste 30 de grade Celsius, unde este stimulata dezvoltarea bacteriilor de fermentatie butirica. Silozul incarcat prin aceasta metoda ocupa mai mult timp, iar calitatea furajelor este inferioara insilozarii la rece.