Constituirea loturilor de vaci pentru lapte se face în funcţie de: starea fiziologică a animalelor, nivelul de producţie al acestora, gradul de mecanizare al fermei, situaţia sanitar-veterinară a animalelor. În adăposturile cu stabulaţie liberă, vacile sunt grupate (şi) în funcţie de vârstă.   Loturi asociate sectoarelor   Între previziunile şi realizarea obiectivelor într-o exploataţie zootehnică, pot interveni diverse situaţii care reclamă luarea unor decizii, unele vizând unitatea în ansamblu, altele fiind necesare la nivelul fermei şi sectoarelor: precizarea sistemului de creştere, stabilirea raţiilor, a normelor de muncă, a programelor, a tehnologiei de creştere a animalelor, de alocare/combinare a resurselor, de obţinere şi valorificare a producţiei. Printre acestea, apare un element, deloc neglijabil, impus de situaţii şi momente la fel de importante: lotizarea animalelor. Creşterea vacilor de lapte în sistem gospodăresc prezintă dezavantaje, dintre care se remarcă volumul ridicat de muncă necesar hrănirii, adăpării, evacuării dejecţiilor şi, mai ales, mulsului. În sistem (semi)intensiv, tehnologia de creştere poate fi mecanizată complet, aproape toate operaţiile fiind executate cu ajutorul instalaţiilor mecanice. Aplicarea acestor tehnologii (în care adăpostul este prevăzut uneori cu tehnică de calcul pentru achiziţia şi prelucrarea datelor necesare în comanda instalaţiilor de furajare şi colectare a laptelui) poate fi dusă la îndeplinire numai după o lotizare neopţională a vacilor.   Lotizarea în adăposturi   În adăposturile cu stabulaţie liberă, lotizarea se face strict,  după următoarele criterii:

• vaci fătate recent (0-60 zile);
• vaci fătate (60-120 zile);
• vaci fătate (121-305 zile);
• vaci în repaus mamar (ultimele 60 zile înainte de fătare).

În pregătirea fătării, programul de înţărcare se pregăteşte lunar, vacile gestante se înţarcă obligatoriu cu 60-70 zile înainte de fătare, iar furajarea vacilor din lot se face corespunzător unei producţii corect stabilite (litri/zi/cap). La tineretul femel, creşterea se face în două tipuri de adăpost, în sistem legat sau liber, în loturi dimensionate pe vârsta gestaţiei şi dezvoltare corporală. Compartimentele trebuie prevăzute cu spaţii de odihnă, cu aşternut permanent, cuşete, jgheaburi pentru furajare şi adăpare. Grajdurile alocate loturilor de animale vor avea padocuri amenajate cu umbră, iesle şi jgheaburi. Evacuarea dejecţiilor rezultate de la aceste grupuri se face manual sau mecanic, în funcţie de dotarea tehnică a unităţii. Ventilaţia va fi naturală, cu deflector pe acoperiş.   În sistemul de reproducţie, clasificarea viţelelor se face cu 16-18 luni înaintea montei şi, obligatoriu, după fătare. Se poate apela la sincronizarea căldurilor ca mijloc de grupare a vacilor, precum şi a fătărilor acestora, ca metodă practică pentru creşterea indicelui de fecunditate. Activitatea de coordonare a loturilor de bovine, în fermele (semi)intensive, se derulează pe bază de programe diferenţiate şi în funcţie de sezon. Necesarul de hrană al vacilor lotizate se stabileşte în raport cu necesarul de întreţinere, producţie, energie pentru mişcare sau staţiune, energie pentru termoreglare şi efortul de lactaţie - gestaţie. Recalcularea raţiilor se face decadal. Dacă apar suspiciuni de contaminare cu agenţi patogeni sau se confirmă unul ori mai multe rezultate pozitive la produse ce au la bază laptele materie primă provenit dintr-un lot de vaci, se declanşează o anchetă sanitar veterinară, care presupune:

• verificarea procesului verbal de recoltare probe pentru identificarea lotului de unde s-a recoltat proba şi identificarea unităţii producătoare;
• buletinul de analiză al probei pozitive sau suspecte, eliberat de un laborator autorizat;
• buletinul de analiză cu confirmarea rezultatului, eliberat de către Laboratorul Naţional de Referinţă;
• nota de control cu identificarea lotului de unde provine materia primă şi lotizarea în unitate;
• lotul de animale de la care au provenit produsele incriminate, identificarea sursei contaminării şi prevenirea contaminării.

Ancheta se finalizează după ce s-a identificat şi confirmat lotul-cauză al contaminării şi s-au luat măsuri de prevenire, aplicând programe de recoltare a probelor pentru fiecare lot.   Lotizarea în funcţie de producţia de lapte Lotizarea vacilor în funcţie de producţia de lapte şi/sau viteza de muls se practică de obicei în sălile de muls, datorită faptului că lotul ce intră la muls trebuie să aibă cam aceeaşi producţie de lapte. Sălile de muls tip “Brăduleţ” au capacităţi diferite, de la 2 x 4,2 x 8,2 x 10 până la 2 x 20 locuri şi chiar mai mult. Vacile sunt dispuse simetric şi oblic la 30 sau 45 grade faţă de aleea de serviciu, pe unul sau două rânduri. Lăţimea unui stand de muls este de 0,8-1 m, iar vacile de pe aceeaşi linie se blochează la capete cu grilaj metalic. Fiecare rând de standuri este prevăzut cu uşi pentru accesul şi evacuarea vacilor din sala de muls. Productivitatea muncii este mai mare (40-58 animale/oră), în funcţie de capacitatea sălii de muls şi numărul mulgătorilor. De asemenea, investiţiile sunt mai mici, întrucât spaţiul construit pe loc de muls este mai redus. Neajunsul principal al acestui tip de sală de muls îl constituie tratarea în grup a vacilor în timpul mulsului şi, ca urmare, animalele care se mulg greu reţin în sală întregul grup. Reducerea acestor consecinţe este posibilă numai printr-o lotizare corespunzătoare a vacilor, după nivelul productiv şi viteza de muls.