Săptămâna trecută, revista noastră publica, în urma unui anunț al Ambasadei Noii Zeelande la București, o știre legată de prezența în România a unei Misiuni economice oficiale, din rândul căreia aveau să facă parte, atât reprezentanți ai Guvernului de la Wellington, cât și oameni de afaceri. Urmările s-au văzut imediat.Deocamdată, nicio investiție în România Interesul nostru venea din aceea că, potrivit informărilor oficiale, neo-zeelandezii urmau să aibă un dialog informativ cu domnul Dorin Cojocaru-Președinte APRIL, în condițiile în care Fonterra tocmai anunțase o achiziție importantă în industria laptelui și lactatelor din Lituania, precedată la rândul ei de o investiție masivă într-o cooperativă din secotrul laptelui din acea țară. Desigur, întâlnirea a avut loc în cursul zilei de marți, așa cum a fost ea anunțată oficial. Deocamdată, din câte cunoaștem, rezultatele sunt în coadă de pește dar nu miră, atât timp cât, repetăm, dialogul a fost pur informal. Ce se ascunde, însă, în spatele acestei Misiuni economice? Nimic mai mult decât dorința neo-zeelandezilor de a dinamiza relațiile comerciale cu Uniunea Europeană și cu fiecare țară din componența acesteia; alături de Noua Zeelandă, Australia. Iar asta, în vreme ce, la nivel Unional, de mai mult timp se poartă negocieri bilaterale între Comisia Europeană și cele două țări din emisfera sudică, în urma acțiunii lor de lobby în vederea relaxării condițiilor tarifare în care se desfășoară acum comerțul dintre cele două zone economice. Mai precis, este vorba despre amendarea Tratatului de Liber-Schimb, prin modificarea Anexei 71-04-Punctul 7, din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei Europene (Doc. TAXUD/A2/SPE/2017/010). Obiectul amendamentului se referă precis la ”Mărfuri echivalente în cadrul regimului de perfecționare activă a laptelui și produselor lactate” prevăzute în Anexa amintită mai sus. Dar, mai pe românește spus, e vorba despre eliminarea barierelor fiscale în schimbul economic bilateral. Și, ce mai tura-vura, în eventualitatea în care C.E. va accepta modificările solicitate, Noua Zeelandă și Australia vor să exporte mai mult lapte și mai multe lactate în spațiul Uniunii Europene, dar și mai multă carne de oaie și de vită. Și, să nu uităm, cele două țări sunt liderii mondiali, cu producții uriașe, toate afacerile din cele două zone ale industriilor globale desfășurându-se în funcție de ce face Fonterra sau ce fac fermierii australieni. Avertismente voalate Deocamdată, spre Ministerul de Finanțe dar și spre conducerea MADR, s-au trimis recomandări și evaluări. De exemplu, potrivit unui document care ne-a parvenit la redacție, Direcția Generală a Vămilor a remis o notă în care, după ce face câteva referiri la modul în care trebuie tratate grutățile fiecărei substanțe uscate din lapte (grăsime lactică, proteine etc.), avertizează clar: ”Valoarea unitară a mărfurilor pe baza facturilor sau a documentelor însoțitoare ale mărfurilor importate și a mărfurilor echivalente ar trebui verificată de către autoritățile vamale pentru a exclude posibilitatea acordării unui avantaj de taxă de import nejustificat, pentru titularul Autorizației de perfecționare activă (potrivit art. 223, alin. 3 lit. C din Regulamentul UE nr. 952/2013)”. Dar, și mai important, în Nota adresată Finanțelor, documentul specifică clar: Polonia și Portugalia sunt pentru acordarea neo-zeelandezilor și australienilor de facilități vamale, pe când Irlanda, Italia, Franța și Belgia s-au pronunțat net împotrivă. La rândul lor, specialiștii din MADR au transmis o Fișă informativă în care avertizează voalat: ”Obiectivele specifice ale propunerii de Acord de liber schimb trebuie să aibă în vedere următoarele:-Consolidarea relațiilor economice prin reducerea barierelor tarifare și netarifare în calea comerțului-Liberalizarea progresivă și reciprocă a comerțului cu bunuri și servicii și a investițiilor străine directe-Asigurarea unui nivel ridicat al accesului la piață al drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerț, inclusiv al indicațiilor geografice-Produsele cele mai sensibile ar trebui să facă obiectul unor dispoziții specifice. De exemplu, pentru anumite produse agricole ar trebui luată în considerare instituirea unor contingente tarifare și a unor perioade de tranziție mai lungi-Stabilirea unor dispoziții cu privire la Acordul OMC privind măsurile sanitar-veterinare și fitosanitare (SPS) și în domeniul bunăstării animalelor, -Instituirea unei clauze privind măsurile de salvgardare, în conformitate cu Acordurile OMC, în cazul în care o creștere a importurilor de un anumit produs cauzează sau riscă să cauzeze un prejudiciu grav industriei interne din țara importatoare.-Asigurarea unei protecții juridice ridicate pentru produsele cu indicații geografice (vinuri, băuturi spirtoase, produse agricole și produse alimentare)”.Cum va răspunde România? Având în vedere cele de mai sus, dar fără a intra în detaliile tehnice pe care, cu siguranță, specialiștii români le controlează cu precizie, se impun următoarele două întrebări: ”Care va fi răspunsul României?”, și ”În ce sens vor fi manipulate aceste date tehnice?” Punem aceste două întrebări pentru că, indiferent ce ar crede mulți, suntem conectați direct la ce se întâmplă în lume. Și, cum spuneam, dacă ne referim strict la sectorul laptelui, dacă un director de la Fonterra strănută într-o dimineață, se aude și în fermele din România, și în fabricile de lactate de aici. Apoi, să nu uităm că, dacă Tratatul de Liber-Schimb cu Statele Unite este, deocamdată, în suspensie, cel canadiano-european așteaptă să fie ratificat de fiecare stat membru UE în parte, urmând să producă efecte. Și, referitor la el, deși în continuare îl considerăm puțin periculos pentru România, mulți sunt de părere că ne va afecta negativ. Însă, în cazul în care nu vom fi atenți, eventualele facilități acordate Noii Zeelande și Australiei, cel puțin pentru România, efectele vor fi devastatoare. În mod obligatoriu trebuie să ținem cont de puterea uriașă a celor două țări, în privința laptelui, lactatelor, cărnii de oaie sau de vită și, mai ales, al calității incontestabile dar, mai ales, a prețurilor pe care le pot oferi. Practic, dacă autoritățile de la București vor transmite Comisiei Europene un punct de vedere favorabil solicitărilor venite de la antipozi, fermierii și procesatorii din România, cu excepția multinaționalelor foarte puternice, care pot fi susținute de la centru, pot pune lacăt afacerilor pe care le conduc și se pot apuca lejer de dansuri populare, care vor fi mai profitabile. Măcar, în acest fel, vor promova România prin costumele populare pe care le vor purta pe scenă! Așadar, opinia noastră este clară: Interesele României, ale fermierilor români și ale procesatorilor din România trebuie apărate cu orice preț!