La anul de gratie 1786, scriitoarea si baroneasa engleza, Lady Craven Elisabeth Berkely (1750-1828), a trecut prin Bucuresti, facand o vizita noului Domn, Nicolae Mavrogheni. La intrarea in oras, i-au iesit in intampinare boierii de la curte cu un intreg alai si apoi, insotiti de muzica, armata, boieri si jupanese, au pornit spre palat.

Faima de aprig doritor de zaiafeturi si protocoale a lui Mavrogheni, nu se dezmintea nici de data asta. Primirea la curte a fost deosebit de fastuoasa. Ienicerii si arnautii erau in ordine de parada. Lady Craven a intrat in palat si apoi chiar in sala tronului. Aici, asezat pe pernele de pe divan, o astepta domnitorul. Jos in curte, se auzeau acordurile geamparalelor, ceva inspaimantator pentru urechile delicate ale doamnei. A fost invitata apoi in apartamentele ce i se pregatisera din timp iar, mai apoi, la ospat. Lady Craven, nota mai apoi: Maria Sa era asezat pe divan cu cei doi fii ai sai, de partea dreapta, iar epitropii si boierii erau asezati dupa rangul lor, de partea stanga. Mai inainte de asta, o salva de tun anuntase asezarea domnului si a invitatilor la masa. La inceputul mesei se facura inchinari: multumiri aduse lui Dumnezeu, urari de sanatate Mariei Sale, apoi, patriarhul inchina in cinstea boierilor si tot el inchina in cinstea mea. Dupa terminarea ceremonialului a inceput masa. Spre mirarea mea, desi in fata aveam tipsie pline cu bunatati, la un semn de trompeti, fu adusa o butie uriasa de branza din care tiganii bucatari impartira la toti mesenii. Bunatatile erau t de fel european, dar totul era dupa randuiala fanariota. Iar branza imi paru atat de buna, incat puteam sa-l supar pe Maria Sa, nevrand decat cu greu sa gust si din celelalte bucate. Pe masa adusa de la Viana, maiastru lucrata si care se intindea pana in celalalt capat al salii, se aflau cutite, solnite, servicii de otet si unt, toate provenind de la fabric englezesti si toate impodobite cu flori de rubinuri si smaragde de cea mai mare frumusete. In timpul mesei, un taraf de tigani a intretinut atmosfera, cantecele duioase placandu-mi si mie, mult. Nimerindu-ma de Pasti, avui prilejul sa vad obiceiul domnesc al locului: Doamna si Domnul dadura caudou dascalului fiilor lor o camasa de noapte turceasca lunga pana in pamant si cusuta cu flori de matase alba, sfetnicilor, cate o pereche de nadragi cu legatura sau braul impodobit la cele doua capete cu flori sau arabescuri in diferite culori, iar la doamnele din suita, cate o basma de moda turceasca lucrata cu flori de aur sau de matase, in fiecare punand cateva uncii de aur, mai mult sau mai putin, dupa vrednicia fiecareia, ca, din cate auzisem de la tigani, nu o data, acestea treceau cu randul prin iatacul lui Mavrogheni Domnitorul darui boierilor si inaltilor dregatori postavuri, atlazuri, bucati intregi de belacosa, faclii poleite, covoare si alte lucruri din care, ca bun gospodar, isi facea provizii inca de la inceputul fiecarui an. Iar, mie, vazandu-ma ca imi place atat de mult branza ceea de la masa, ma chema la fereastra si imi arata in curtea palatului un car in care trona ditamai butoiul plin cu albitura cea zemoasa si gustoasa din cale-afara. Apoi, dupa belsuguiala si indestulare, iesiram in curtea din spate, la jocurile cele domnesti: geridul, adica tragerea la tinta si halcalei, un fel de turnir oriental in care sulita trebuia sa treaca printr-un cerc. Tot pentru veselie, fura adusi mascarici, pehlivani si comedianti iar, dupa miezul noptii, plecaram cu totii la culcare, nu mai inainte sa facem temenele de multumire domnitorului. Asa se termina relatarea englezoaicei prinsa in lucrarea Calatori straini in Þarile Romane. Ce nu a notat ea, dar au notat condeiasii lui Mavrogheni, a fost faptul ca Lady Craven a stat mai bine de o luna, incantandu-l pe domnitor cu povestile ei. si ca, la plecare, Domnul a dat ordin sa fie escortata pana aproape de Brasov, dandu-i inca o butie de branza pe care, dupa cum i-a povestit la intoarcere comandantul de calarasi ce-i insotira trasura, englezoaica a mancat-o pe toata, cu mamaliga rece, inca inainte de a ajunge sa treaca muntii, in Ardeal