O solutie, spun crescatorii de pasari, ar putea fi un abator mobil. „Acum cinci, sase ani, cel mai mic abator mobil din Italia putea sa abatorizeze toate prepelitele din tara in opt ore la o simpla apasare de buton”, explica Mihai Popescu, proprietarul fermei de prepelite Sipomi Prod. Ce sunt abatoarele mobile?In Europa de Vest, abatoarele mobile au fost folosite inca din anul 1950, fiind atat pentru consumatori, cat si pentru producatori un raspuns la cererea de hrana cat mai naturala, cat mai putin procesata obtinuta in sisteme de crestere neintensiva. Succesul acestei metode de abatorizare pare sa fie in crestere peste granitele Romaniei, pe masura ce consumatorul isi doreste produse tot mai naturale. O astfel de unitate mobila de sacrificare, acceptata de legislatia Uniunii Europene, dispune de 8 angajati calificati in domeniu, care pot sacrifica 40 de vite mari intr-o tura de lucru de 8 ore, noteaza specialistii din domeniu. Potrivit studiilor din domeniu, un astfel de abator mobil isi poate amortiza costurile in aproximativ trei ani de la data punerii in functiune, insa acest indicator depinde de numarul de animale sacrificate si de costul cerut pentru sacrificare. Principalul avantaj pe care il poate oferi un astfel de punct mobil de sacrificare se refera insa la fiscalitate: micii producatori de animale pot obtine certificate sanitar-veterinare, astfel ca isi pot comercializa productia in orice punct de desfacere, indiferent daca decid sa se asocieze pentru vanzarea in supermarketuri sau daca vor sa isi monetizeze productia in halele dedicate din piete. Cum functioneaza? Un abator mobil este, de obicei, deplasat cu ajutorul unui camion cu platforma. Abatorul mobil trebuie sa aiba trei sectiuni: procesare, refrigerare si zona de incalzire, ventilare, aer conditionat/depozitare. O astfel de platforma poate functiona cu ajutorul unui generator de curent electric si are un rezervor de apa potabila de aproximativ 1.200 de litri, cantitate necesara pentru igienizare. Lungimea totala a unui astfel de dispozitiv mobil este de aproximativ 15 metri. In zona de racire, pot fi stocate aproximativ 40 de carcase de miel sau 20 de carcase de porci de carne, de exemplu. De obicei, chiar si un singur lucrator poate asigura derularea procesului de sacrificare, el fiind insotit in tarile in care aceasta tehnologie este acceptata de un reprezentant al asociatiei pentru siguranta alimentelor. Producatorul este responsabil pentru manipularea animalului viu. Lucratorul face asomarea, urmand ca apoi sa sectioneze artera animalului, lasandu-l la sangerat. Cu un cablu-troliu, carcasa este ulterior arborata in unitatea mobila, urmand apoi procesele naturale din abator. Carcasa este apoi stocata in zona de racire. O problema controversata pentru acest tip de sacrificare, la domiciliul crescatorului, o reprezinta deseurile. Potrivit legislatiei romanesti, deseurile de abator sunt sterilizate prin procesare si transformate in fainuri proteice, la temperatura de 135 grade C timp de 20 de minute. Fainurile proteice rezultate nu sunt folosite in hrana animalelor de ferma, ci urmeaza destinatia conform legislatiei in vigoare OM 723/2003, OM 42/2005, OG 47/2005. In cazul in care nu exista sisteme de sterilizare prin procesare si transformare in fainuri proteice, deseurile de abator sunt livrate spre incinerare la cel mai apropiat incinerator, avand conditia ca transportul sa se faca in containere perfect etanse. Totusi, producatorii de platforme mobile de abatorizare spun ca, in acest caz, nu exista deseuri, totul fiind tratat ca nutrient. Astfel, legislatia in vigoare pare sa fie unul dintre cele mai importante obstacole in dezvoltarea acestui tip de sacrificare, direct la ferma. In ciuda armonizarii legislatiei, nu toate tarile din blocul comunitar accepta abatoarele mobile. De asemenea, costul unei astfel de unitati mobile este un alt obstacol, mai ales intr-o perioada economic dificila precum aceasta prin care trece tara noastra. Insa, in conditiile in care nu exista alternativa, fermierii ar putea fi interesati de astfel de puncte de sacrificare. Si modul in care sunt tratate resturile animalelor sacrificate (organele) aduce provocari suplimentare acestui domeniu. In timp ce unii vad resturile ca pe un potential pericol pentru ferma in care sunt lasate, producatorii le trateaza ca pe nutrienti. De asemenea, lipsa unui spatiu generos de refrigerare ii face inca pe unii fermieri sa se gandeasca de doua ori in cazul acestei solutii.