1882
Sectorul cărnii este strategic pentru securitatea alimentară a României. Cu toate acestea, datele INS indică o divergență accentuată: consumul crește constant, în timp ce producția internă stagnează sau scade, crescând dependența de importuri. Acest articol oferă o analiză tehnică a acestor dinamici, evaluând impactul asupra prețurilor, fermierilor și consumatorilor.
Producție internă: trenduri pe specii (INS 2024)
Conform INS, producția totală de carne din România în 2024 a fost:
Mai detaliat, în noiembrie 2024, sacrificarile de porci au scăzut cu 9% față de luna precedentă, dar erau totuși mai mari cu 5,4% față de noiembrie 2023 (312.000 vs. 296.000 capete), generând o producție lunară de ~28.434 tone (+9,5% anual). Producția de păsări a fost în scădere lunar (-9,2%) și anual (–1,05%), iar bovinele au înregistrat scăderi pe toate sensurile: –4,6% lunar și –3,4% anual în carne și în numărul sacrificărilor.
Evoluția consumului pe cap de locuitor
Date INS (2010‑2020) arată creșteri importante:
Structura consumului în 2020:
Până în 2023, consumul de carne de porc a rămas dominant, de aproximativ 37 kg/persoană/an, iar consumul de carne de pasăre a urcat ușor (28,2 kg în 2023 vs. 27,5 kg în 2022).
Deficitele de autoaprovizionare și importurile
Deși în domenii precum cereale şi ouă România are surplus, la carnea de porc deficitul este major. În 2023 gradul de autoaprovizionare pentru carnea de porc era sub 50%, similar pentru pește sau lapte
Importurile sunt în creștere dramatică. În primele șapte luni din 2024:
România a importat în 2023 alimente în valoare de 10,8 miliarde euro, reprezentând aproape 10% din total importuri naționale.
Cauzele disociatiei producție-consum
Impact strategic și recomandări
Pentru fermieri și industria locală:
Pentru decidenți:
Pentru consumatori:
Concluzie
România se confruntă cu un paradox alimentar: consumul de carne continuă să crească (astfel piața internă este dinamică), însă producția autohtonă – în special de porc și bovine – nu ține ritmul. Importurile masive au devenit inevitabile, generând un deficit de securitate alimentară. O schimbare structurală prin politici active, investiții și educație consumatorului este esențială pentru echilibrare.
(Foto: Freepik)