Dintre toate speciile de pește crescute în România, păstrăvul este cel care ilustrează cel mai bine decalajul structural dintre potențial și realitate. Cererea internă o depășește pe cel a producției autohtone, apele de munte ale țării oferă un cadru natural excepțional, iar interesul investitorilor crește — dar sectorul rămâne insuficient valorificat.

O piață cu deficit cronic

Datele disponibile sunt clare: producția internă de păstrăv se situează în jurul a 2.000 de tone anual, în timp ce consumul depășește 4.500 de tone pe an. Diferența este acoperită aproape integral prin importuri, în special din Norvegia, Polonia și Turcia — țări cu ferme industriale bine capitalizate și costuri de producție mai reduse.

La nivelul întregului sector piscicol, România produce anual aproximativ 30.000 de tone de pește de apă dulce în fermele piscicole, din care păstrăvul și crapul reprezintă principalele specii. Cifra de afaceri totală a sectorului piscicol se ridică la circa 30–40 de milioane de euro, un nivel modest față de potențialul real al țării.

Ape de munte, ferme cu ambițil mari

România deține unul dintre cele mai favorabile cadre naturale din Europa pentru creșterea păstrăvului. Râurile de munte cu apă rece și oxigenată din Carpați — în bazinele Mureș, Olt, Argeș sau Bistrița — sunt ideale pentru păstrăvăriile tradiționale. Aici a apărut si unul dintre cele mai interesante proiecte recente: Cooperativa agricola Pastravul din tara ta, care a lansat o ferma piscicula pe lacul Oasa, la 1.400 de metri altitudine in muntii Sureanu. In 2023, ferma a produs 100 de tone; in 2024, productia a crescut la 360 de tone, iar tinta pentru 2025 este de 500 de tone pe an. Cooperativa a incheiat un parteneriat cu Carrefour Romania pentru comercializarea productiei si are in plan extinderea cu ferme pe lacurile Vidra si Poiana Rusca, precum si o fabrica de procesare la Sebes — toate finantate din fonduri europene.

Un alt producător activ este Euro Păstrăv, cu păstrăvăria Răstolița din Mureș, care produce aproximativ 75 de tone anual de păstrăv curcubeu, comercializate și pe piețe internaționale.

Presiunea importurilor și costurile în creștere

Crescătorii de păstrăv din România se confruntă cu aceleași presiuni structurale ca și restul sectorului piscicol. Costurile de producție au crescut cu peste 20% în ultimii doi ani, din cauza scumpirii furajelor și energiei. Importurile de păstrăv de crescătorie din UE exercită o presiune semnificativă asupra prețurilor interne, reducând competitivitatea fermelor locale. Totodată, doar 9% din fermele piscicole au beneficiat de fonduri europene în perioada 2021–2024, ceea ce indică o absorbție slabă a finanțărilor disponibile.

Un sector cu potențial real, dacă investițiile vin

Modelul cooperativei Oașa arată că există soluții viabile: finanțare europeană, parteneriate cu lanțuri de retail, creștere în mediu natural și orientare spre export. Programul pentru Acvacultură și Pescuit 2021–2027 pune la dispoziție peste 232 de milioane de euro pentru România, cu prioritate pentru modernizarea producției și a procesării. Dacă aceste fonduri vor fi accesate eficient, păstrăvul românesc are toate premisele să reducă dependența de import și să devină o prezență mai consistentă atât pe piața internă, cât și pe cea europeană.

(Foto: Freepik)