Ca planta furajera, porumbul s-a cultivat prima data in secolul al XIX-lea, in Franta raspandindu-se apoi in mai multe tari din Europa si America de Nord. Porumbul este raspandit in zonele aride din emisfera nordica (Rusia, Canada) si din emisfera sudica (Noua Zeelanda), zone cu precipitatii anuale sub 250 mm/an. Totodata, e intalnit in zone cu precipitatii de peste 1.200 mm/an.

Ocupa locul al treilea pe glob, intre plantele cultivate, iar in prezent se foloseste la hrana tuturor speciilor si categoriilor de animale, indeosebi a bovinelor si porcinelor. Reprezinta pana la 80% din amestecul administrat acestor specii, 70% din ratiile administrate pasarilor, celorlalte categorii administrandu-se pana la 30% din totalul amestecului de concentrate. Porumbul furajer este bogat in amidon si grasime, sarac in celuloza, este recunoscut pentru nivelul ridicat al digestibilitatii si valorii energetice. Este totodata mai sarac in proteina, impunand folosirea sa in amestec cu nutreturi mai consistente proteic. Conservat in siloz, porumbul furajer furnizeaza animalului aproximativ 50% din nevoile sale proteice si 80% din nevoile energetice. Deoarece recolta constituie etapa esentiala in cultura porumbului furajer, etapa finala (dar principala) a recoltarii o reprezinta transportul, din camp la adapost, pentru a oferi conditii de conservare a calitatii. Pe piata exista in prezent o gama bogata si variata de porumb furajer, care raspunde exigentei crescatorilor de animale, in ceea ce priveste productivitatea/hectar si calitatea furajelor obtinute. In Uniunea Europeana, porumbul este cultivat pe o suprafata de 14 milioane de de hectare, din care cu porumb boabe 60%, cu porumb furajer 39%, restul fiind cultivat cu porumb pentru samanta si porumb dulce. Principalele state cultivatoare de porumb sunt Franta, Romania si Ungaria. Argument Cresterea animalelor ocupa un loc important intr-o agricultura moderna, durabila. Aceasta importanta ramura a agriculturii, conditionata de asigurarea necesarului de furaje pentru nutritia animalelor, impune elaborarea si aplicarea de noi tehnologii de cultivare a plantelor furajere. In echilibrarea ratiilor furajere, porumbul furajer prezinta o importanta deosebita, inclusiv prin posibilitatea folosirii sub forma murata si masa verde. Porumbul siloz permite modificarea tipului de alimentatie, in perioada iernii, contribuind la apropierea hranirii animalelor cu furaje suculente, la fel ca in perioada de vara. Porumbul pentru masa verde reprezinta o sursa de asigurare a nutritiei animalelor cu furaje suculente, indeosebi in perioadele secetoase din vara si toamna. Porumbul furajer este foarte productiv (25-46 t/ha) si poate fi cultivat in cultura principala sau in cultura succesiva, pretandu-se la mecanizare completa. Insilozarea se realizeaza simplu, datorita continutului ridicat de hidrati de carbon si apa. Porumbul valorifica bine ingrasamintele organice si minerale, apa din irigatie, putand fi cultivat pe mai multe tipuri de sol, in conditii climatice diferite. Este rezistent la seceta si cadere, mai putin atacat de boli si daunatori. Porumbul masa verde este semanat dupa o cultura care a parasit terenul, in prima jumatate a verii sau in ultima jumatate a primaverii, incepand sa fie administrat animalelor, in intervalul iulie-octombrie. Asemenea silozului, porumbul masa verde este bine consumat de catre animale, bucurandu-se de un coeficient ridicat de digestibilitate. Porumbul poate fi recoltat, pentru masa verde, din momentul cand inaltimea plantelor atinge 60-70 cm, pana la aparitia inflorescentelor. De la pregatirea terenului, fara sincope Porumbul furajer se cultiva in toate zonele ecologice, dar cele mai favorabile sunt cele situate in Campia Dunarii, Dobrogea, Sudul Moldovei si Campia Banatului. Ca plante, se recomanda cerealele de toamna si culturile perene, cu exceptia celor de sfecla de zahar. Porumbul reactioneaza foarte bine, in pregatirea terenului, la fertilizarea cu gunoi de grajd si se comporta moderat la ingrasamintele cu azot, potasiu si fosfor. Se recomanda, ca lucrari ale solului, nivelarea terenului, aratul la inceputul sezonului rece si pregatirea, in vederea semanatului, cu grapa cu discuri in agregat. Semanatul se desfasoara primavara (15-20 aprilie), cu 50-70.000 de plante/hectar, pe teren neirigat si 80-85.000 de plante/hectar, pe teren irigat. Hibrizii folositi, specializati pentru furaj, trebuie sa se evidentieze prin productivitate, avand un indice de consumabilitate a tulpinilor mult superior hibrizilor actuali. Tarile mari cultivatoare de porumb siloz prefera hibrizii care, la inceputul coacerii in ceara, au o rezistenta deosebita la bolile foliare. Intretinerea culturilor se bazeaza pe fertilizare, combaterea buruienilor si irigatii. Fertilizarea de baza consta in aplicarea unor cantitati de 30-40 tone/hectar, pe terenurile neirigate si 60-80 tone/hectar, pe terenurile irigate. Aplicarea se efectueza inaintea aratului, lucrarea diminuand dozele de ingrasaminte chimice cu 40%. Combaterea buruienilor se face cu erbicid pelicular atigramineic (aplicat inaintea semanatului sau inainte de rasarirea plantelor de cultura), erbicid compus pentru cultura porumbului (aplicabil inaintea rasaririi plantelor de cultura), erbicid compus din substante active diferite (pentru combaterea principalelor buruieni mono si dicotiledonate), erbicid impotriva gramineelor s.a. In cultura irigata, prima udare se efectueaza cu 15 zile inaintea inceperii inspicatului, udarile repetandu-se la intervale de doua saptamani, pana la mijlocul fazei de lapte. Irigarea este o importanta masura tehnologica de intretinere, sporurile productive aduse de aceasta fiind de 30-40%. Pentru porumbul siloz se aplica 2 pana la 4 udari, cu o norma de udare de 500-600 metri cubi/hectar apa. Calendaristic, perioadele critice pentru aprovizionarea cu apa sunt 20-30 iunie si 20-30 august. Pentru recoltare, urmarirea in camp a gradului de umplere a boabelor constituie o metoda buna de estimare a maturitatii plantei. In perioada optima de recoltare, cele trei faze in care se gaseste amidonul: de lapte, de lapte-ceara si cornos, sunt repartizate in trei straturi, in boabele din partea mediana a stiuletilor. Cand umiditatea plantei scade (continutul de materie uscata este de 35-36%), amidonul laptos nu mai reprezinta decat o picatura la baza bobului. Ca in toate cazurile, recoltarea se face anterior aparitiei paniculului (cand cantitatea de substanta uscata este mare si consumabilitatea/digestibilitatea sunt optime) si se recomanda recoltarea aceleiasi parcele intr-o fenofaza a dezvoltarii plantei. Se poate realiza acest lucru printr-un semanat esalonat sau prin folosirea de hibrizi cu perioada de vegetatie diferita. Recoltarea se mai poate face cand seceta verii impiedica cresterea plantelor sau cand plantele depasesc 40 cm, printr-un pasunat rational. Insilozarea O insilozare de foarte buna calitate poate fi obtinuta printr-o tocare a porumbului cat mai marunta (maximum 3 cm) si intr-un timp cat mai scurt, operatie urmata de o tasare efectuata la limita evacuarii aerului, asigurandu-se astfel conditiile unei fermentatii lactice, in mediul de anaerobioza. De asemenea, silozul trebuie bine inchis (pentru a nu intra in contact cu aerul) cu o folie groasa legata la capete. Tot pentru obtinerea unui siloz bun, de calitate (gustos, cu miros placut), este recomandata adaugarea de inoculati, care este practic o inseminare a silozului cu bacterii lactice, stimulatoare a inmultirii rapide a acestora, incat sa se ajunga la obtinerea fermentatiei lactice. Astfel, este evitata nedorita fermentatie butirica, responsabila de posibile deprecieri ale silozului. Pe de alta parte, prin introducerea unui inoculat silozul poate fi consumat la o luna si jumatate de la inchidere, in timp fara inoculati se asteapta doua luni. Un nutret murat de buna calitate nu pastreaza culoarea verde initiala, capatand o nuanta galbui-verzuie-maslinie. Culoarea galbena denota prezenta unei aciditati ridicate, situatie aparuta cand plantele au fost recoltate prea devreme, insilozarea porumbului fiind efectuata cand boabele din stiuleti sunt in stadiu de lapte. Folosire in hrana animalelor a unui astfel de nutret necesita adaugarea a 1,5-2 grame carbonat de calciu/kilogramul de nutret murat.