1547
Rar mi-a fost dat, ca jurnalist, să întâlnesc în ultimii ani un tânăr precum Radu Timiș Junior, iar asta o scriu și cu bucurie dar și cu tristețe. Cu tristețe, pentru că sunt foarte puțini ca el. Cu bucurie, însă, pentru că, așa cum i-am spus după ce mi-a acordat interviul, poate fi un model pentru generația sa, ba chiar, poate fi lider de generație. Mai mărturisesc ceva, rugându-vă să citiți cu foarte mare atenție interviul de mai jos: dialogul a curs firesc, iar, la redactare am intervenit foarte puțin în text. Ăsta e semn, pentru mine, că tânărul bărbat pe care l-am avut preț de o oră în față, este bine școlit, cunoaște proprietatea cuvintelor dar, mai ales, își cunoaște și locul, și rostul.Să mai știți că pentru el nu este deloc ușor. Are pe umeri o uriașă responsabilitate, iar asta se vede. Deși pare hotărât (și chiar este!), are în sclipiri o urmă de inocență, semn nepierdut al copilăriei abia trecute. Dar nu este vorba despre inocența pierzaniei, ci despre aceea care îl împinge spre idealuri, acea inocență dublată de exuberanța care, bine strunite amândouă, îl vor face să își împlinească rostul pe care și l-a proiectat.Da, Cris-Tim împlinește anul acesta 25 de ani. Este o firmă respectată, matură. Dar, da, și mai important, Cris-Tim are viitor, un viitor gândit de Radu Timiș ”Cel Bătrân” pentru o sută de ani. Dar suta la care se gândește nu poate fi atinsă decât de următoarea generație, și apoi de următoarea, de următoarea și tot așa, trecând peste.Și, încă un lucru: Aveți încredere în Radu Timiș Jr. dar, mai ales, feriți-vă! Nu vă amăgiți că seniorul se apropie de înțelesul poeziei lui Nicolae Dan Fruntelată, care se intitulează ”La bătrânețe, lupii tineri”, pentru că Radu Timiș Jr. e tânărul lup care își trăiește clipa; de acum, e lumea lui!Mi-a plăcut să stau lângă oameni cu școalăMeat.Milk.: Domnule Radu Timiș Junior, câți ani aveți?Radu Timiș Junior: Douăzeci și trei. MM: Unde v-ați efectuat studiile?RTJr.: Mi-am început studiile de management al afacerilor la Madrid, iar apoi le-am completat la București, la Academia de Studii Economice. MM: E mult diferit sistemul spaniol de învățământ, față de cel românesc?RTJr: Eu eram într-o facultate în care se preda în sistem american. Oricum, era un mediu în care se interacționa foarte mult. Dar, diferența cea mai mare era dată de implicarea profesorilor față de studenți și față de programă. MM: Cât se poate aplica în România, din tot ce ați învățat acolo?RTJr: Teoriile de bază pot fi aplicate peste tot. Fiind un curs generalist, unde înveți câte puțin din fiecare zonă operațională a unei companii, nu intri în detalii. Limbajul, gândirea și strategiile de bază pot fi aplicate oriunde. De abia apoi urmează detaliile specifice fiecărui loc. MM: Ce a însemnat Cris-Tim, în copilăria și adolescența dumneavoastră?RTJr: Ooo, a reprezentat o foarte mare șansă, pentru că am căpătat de mic o foarte bună imagine a ceea ce înseamnă un business mare, complicat. Lucrul ăsta mi-a stârnit foarte mult interesul de a descoperi lucruri noi în zona de afaceri, plăcându-mi să mă interesez de tot ce prezintă interes în lumea afacerilor. O șansă a fost și faptul că am aflat, prin natura lucrurilor, despre situații problematice, situații cărora, deși nu aveau cum să depindă de mine, încercam să le caut soluții. Asta m-a stimulat foarte mult în procesul de a învăța, pentru a ști ce să fac în companie, dacă m-aș implica, sau, mai târziu, când m-am implicat efectiv. MM: Din punctul acesta de vedere, în perioada studiilor, erau diferențe între felul în care vedeați un aspect și colegii care nu aveau lângă ei o afacere?RTJr: Da, o vedeam altfel, pentru că aveam și experiența practică. Fusesem înconjurat de mic de oameni de afaceri. Am căutat mereu să stau lângă oameni cu școală, pe lângă profesioniști, pe lângă oameni evoluați care au putut să mă îndrume. Am căpătat de mic o imagine de ansamblu a ceea ce înseamnă un business, desigur, cât se putea, la vârsta pe care o aveam atunci. Viața mea este legată de Cris-TimMM: Cum este acum?RTJr: Acum, lucrurile s-au schimbat foarte mult, pentru că sunt deja de trei ani în companie. Mă implic extraordinar de mult. De fapt, viața mea este legată de Cris-Tim. Am trecut prin toate etapele. Am petrecut timp în fabrică, am început să cunosc tehnologii, produse, după care am petrecut timp cu vânzările etc.. Nu am fost niciodată genul de om care să vină și să se instaleze într-un birou, având impresia că dacă stă pe un scaun, cunoaște afacerea. O afacere precum Cris-Tim presupune foarte multă implicare și foarte mult efort. MM: Cât timp petreceți în firmă?RTJr: 10, 11 ore pe zi. MM: Câte zile? RTJr: Șase zile pe săptămână: de luni până vineri, în firmă, iar, sâmbăta sau duminica, am program de magazin. Adică, îmi petrec ziua în magazinele în care se vând produsele Cris-Tim, urmărind piața, urmărind tendințele, văzând cum stăm la raft, cum ne poziționăm, observând concurența, deși nu ne place să ne raportăm la ea. Concurența pentru Cris-Tim este aceea dintre noi cu noi! Nu suntem genul de companie copy-paste. Asta a fost, se fapt, o mare problemă a industriei de mezeluri, pentru că toată lumea urmărea să copieze ce fac alții. Ce lansa unul, trebuia să lanseze toți, neînțelegând că acest lucru duce la scăderea calității produsului, la scăderea imaginii pieței; pentru că, atunci când ajungi să te bați pe același grup de produse generice, de exemplu, ajungi să te bați pe preț. Când te bați pe preț, te bați pe calitate și intri într-o spirală descendentă care nu poate face decât rău. Noi, însă, prin tot ce am făcut și am inovat, am vrut să creștem piața cu totul, devenind lideri, pentru a dicta tonul. MM: Să înțeleg că ați contribuit și la ce ar însemna diferențiere.RTJr: Da, cu siguranță. MM: Puteți da un exemplu concret de implicare?RTJr: În ultimii doi ani, de exemplu, m-am implicat determinant în modul de ambalare a produselor, la capacitățile de ambalare și în acțiunile de imagine. Nu mai este niciun concurent, la ora actuală, care să fie la același nivel cu noi, în ceea ce privește aspectul produsului și cum arată el la raft. Noi am dat tonul pe piața feliatelor, azi, Cris-Tim fiind jucătorul Nr. 1. Lumea nu mai e ca după comunism, când cumpăra batoane de mezeluri, pentru a fi frigiderul plin. Se îndreaptă spre eficiență, spre comoditate, nu mai are timp. De aceea, după analize anterioare foarte atente, am dirijat piața spre acest tip de consum. Există un conflict constructiv al generațiilorMM: Tatăl dumneavoastră, domnul Radu Timiș, are o personalitate foarte pregnantă. Ați fost apăsat de felul său de a fi? Sunteți marcat de această personalitate a dânsului?RTJr: Da, mereu. Pentru că, desigur, și el are niște pretenții mari de la mine și va avea mereu. Desigur, între noi există și un conflict al generațiilor, pentru că una a fost educația și unul a fost accesul la informație pe care le-a avut domnul Președinte, și cu totul altele au fost pentru mine. Noi, aceia care venim din spate, suntem mult mai informați, mult mai documentați. Vedem mult mai atent că lumea se schimbă foarte repede. Dar, cel mai mare element generator de conflicte este acela că el a creat afacerea de la zero; iar atunci, ca atreprenor, când iei anumite decizii, poate le iei pe fond emoțional, nefiind cele mai bune. Fiind încă de la început conectat la afacere, la un momendat nu mai poți privi și dinafară, nu te mai poți detașa. Însă noi am fost învățați să privim un business în mod rațional, nu cu emotivitate. De aici, principala sursă de conflicte, dar subliniez că ele sunt constructive. MM: Pe de altă parte, domnul Radu Timiș are o mentalitate de învingător. Formația dumnealui profesională e aceea de sportiv, deci, are un spirit competitiv extrem de ridicat. RTJr: Cu siguranță, sportul este acela care i-a dat toată energia și stimulentul de a fi mereu învingător. Sportul te învață ce înseamnă să câștigi și ce înseamnă să pierzi. Apoi, să vii din sport și să te apuci de mezeluri, trebuie să fii și foarte curajos și foarte competitiv, or, mulți dintre noi, cei tineri, nu avem aceste calități. MM: Aveți conflicte cu Domnnia Sa?RTJr: Am mereu conflicte cu el, pentru că el vede lucrurile într-un fel, eu în altul, însă mereu ajungem la un numitor comun, atât timp cât deciziile sunt argumentate cu cifre și date. MM: De câte ori vă dă dreptate într-o săptămână?RTJr:(râzând) Dacă avem cinci conflicte, cinci probleme de rezolvat într-o săptămână, îmi dă dreptate de două ori. Deci, ca medie, stăm bine. (zâmbește din nou) MM: Ce v-a reproșat domnul Timiș, în acești trei ani?RTJr: Să știți că n-am fost acel copil care a venit direct în Cris-Tim, eu mi-am deschis anterior și alte două afaceri. În plus, înainte de a veni aici am lucrat la Price Waterhouse. Iar faptul că m-am dus și în zona de atreprenoriat,făcându-mi propriile afaceri, mi-a dat multă încredere și multă forță, pentru că mi-am dovedit că pot, chiar dacă, recunosc, am avut mereu susținere și ajutor. Cât despre reproșuri, de foarte multe ori par a fi superficial. Însă e greu. În această eră a informației, a libertății de mișcare, mintea mea tinde să mai și fugă. Îți vine o idee azi, una, mâine, dar dacă am învațat un lucru bun, în ultima vreme, este acela că trebuie să fii concentrat pe ce știi să faci mai bine. Dacă te duci în prea multe zone sau te extinzi în zone pe care nu le stăpânești, nu poți face lucrurile bine. MM: Ce relație aveți cu frații și sora dumneavoastră?RTJr: Momentan, doar fratele meu, Ștefan Timiș, e implicat în afacere, dar ne-am delimitat foarte strict competențele. El se ocupă de logistică, de auto. Deci, nu ne intersectăm decât punctual, când zonele noastre se întâlnesc. MM: Bineînțeles, disociați partea de afacere, de legătura de familie.RTJr: Cu siguranță. Dar, întotdeauna, scopul este acela de a ne atinge obiectivele stabilite la început de an și fiecare își urmărește obiectivul pe departamentul pe care îl conduce. Din păcate, generația mea e dominată de tineri superficialiMM: Cum ați caracteriza generația din care faceți parte?RTJr: O generație superficială. Pentru că noi nu am fost împinși de nevoi, ca să facem ceva. Iar când nu ești împins de nevoi, trebuie să ai un caracter deosebit, ca să faci ceva în viață. Or, sunt puțini tineri din generația mea care au așa ceva. Trebuie să ai un caracter puternic și o educație foarte solidă, ca să ai acea dorință de a crea ceva. Foarete mulți tineri care vin din familii cu posibilități, având totul de mici, permițându-și foarte multe, nu mai sunt capabili să înțeleagă magnitudinea lucrurilor în care se află și nu își găsesc locul în societate. Din această cauză, avem o mare problemă: negăsindu-și locul, le este foarte greu să se integreze. Iar, cu cât avansează în vârstă, cu atât le este mai greu. MM: Cu siguranță, însă, îmi puteți da și exemple pozitive.RTJr: Sigur că da. De exemplu, un om pe care îl stimez foarte mult este Teodora Popa, de la Transavia, o bună prietenă de-a mea cu care eu comunic de foarte mulți ani și care se implică foarte mult în afacere, pentru că îi place foarte mult. Este genul de om care lucrează pe obiective. Dacă nu faci așa, nici în plan personal, nici în cel profesional, nu poți ajunge nicăieri. Când vii ca moștenitor, oamenii nu te judecă după realizăriMM: Ați știut de prima oară că o să intrați în această afacere?RTJr: Mai bine spus, am simțit asta. La un momendat, nu eram convins că mă voi putea înțelege foarte bine cu tatăl meu, dacă voi putea comunica eficient cu el. Însă, am fost mereu pasionat de zona asta care înseamnă vânzare, marketing, mai puțin producția. Cunosc producție, însă nu mă pasionează, eu fiind pe zona de management. MM: Vedeți implicarea în afacere ca pe o datorie? RTJr: Niciodată. Sigur, acum, fiind în companie, munca și realizările mele sunt și o datorie morală, față de mine, în primul rând, nu față de părinți. Pentru că niciodată nu mi-au spus: trebuie să faci asta, sau trebuie să vii în firmă. Mi-au dat libertatea de a face tot ce îmi doresc. Iar faptul că merg pe acest drum a fost strict alegerea mea. MM: Vă dați seama de responsabilitatea pe care o aveți?RTJr: Este extraordinar de mare. Ceea ce nu înțeleg foarte mulți oameni, e faptul că este foarte greu să intri într-o afacere pe care o cunoști doar aluziv, o afacere atât de mare care operează pe atâtea segmente și, mai ales, să vii după un om care a creat afacerea de la zero. Pentru noi, acum, este mult mai greu să intrăm luând-o de sus în jos, nu de jos în sus, ca predecesorii noștri. La început nu a fost ușor, fiind moștenitorul, ca să zic așa, următoarea generație care va conduce business-ul. Dificil a fost și acel prim contact cu oamenii, pentru că tu vii din postura de privilegiat, iar lumea nu te tratează ca pe un om oarecare, nu te judecă după performanțe sau realizări, ci caută să se apropie de tine altfel decât cum ar face-o cu o altă persoană. Totul e ca tu să îți urmărești obiectivele și să nu intri în acest joc periculos, în care poți fi favorizat. Mie de acest lucru mi-a fost teamă la început. MM: Aveți prieteni în companie?RTJr: Am foarte mulți prieteni. De multe ori, împreună cu băieții de la Vânzări sau din management ieșim și extra-program, ne întâlnim, discutăm, nu avem doar o relație profesională, de birou. Sunt parte a unui întregMM: Care este succesul dumneavoastră cel mai mare, de când sunteți la Cris-Tim?RTJr: Îmi e greu să dau un singur exemplu: e vorba de lansări de produse, de optimizări de game, de dezvoltarea pe zona de marketing, de comunicare, de relații publice. De exemplu, Cris-Tim era deficitar în mediile de comunicare on-line și în out-door, deci, am deschis mult acest segment. Am căutat în toată această perioadă să asigur companiei o imagine cât mai bună pe piață, apropiindu-ne cât mai mult de consumator, fiind alături de el. MM: Dacă ar fi să cuantificăm în bani, la ce au dus aceste acțiuni ale dumneavoastră?RTJr: În primul rând, la eficientizarea activității. Dezvoltând foarte mult capacitățile de creație din zona de marketing și implicându-mă personal, am optimizat foarte mult costurile achizițiilor de media, totul ducând la vânzări mai mari, pentru că atunci când un produs e mai vizibil, se vinde mai bine. MM: Din perspectiva dumneavoastră, cum vedeți industria în care activați?RTJr: Este o industrie extrem de competitivă. O bună perioadă de timp, companiile s-au dus în aceeași direcție. Mulți jucători au realizat investiții foarte mari, încerând să abordeze toate segmentele din piață, iar bătaia a fost foarte mare. MM: Care sunt dificultățile cu care vă confruntați? RTJr: În primul rând, este o presiune foarte mare în piață, din partea retailului. Ponderea cea mai mare în vânzări este în distribuția directă. Însă aceasta scade, pentru că retailul se orienteză tot mai mult spre marca proprie și spre importuri. Distribuția directă nu va dispărea niciodată, dar va fi mică, marile lanțuri de magazine punând presiune tot mai mare pe furnizori, afectându-le profitabilitatea. Noi, românii, ne-am vândut prea ușor și prea ieftin. N-am știut să ne protejăm piața, nu știm să le punem frână străinilor, atunci când interesele lor sunt mai presus de ale noastre, nu prea știm să ne protejăm și să ne susținem producția internă și, în concluzie, nu facem altceva decât să ne omorâm industria. Vă dau un exemplu: Când Lidl a cumpărat rețeaua Plus, Cris-Tim a pierdut peste noapte 11 milioane de euro, la cifra de afaceri, prin delistarea la raft, Lidl recurgând la importuri din Polonia, Ungaria etc. Dar, asta e globalizarea, trebuie să faci față. Desigur, trebuie să vinzi și la Lidl, dar pentru asta trebuie să te mulțumești cu marjă impusă de ei. Iar momentul deciziei este extraordinar de important și de greu. De decizia ta depinde totul. MM: Vă simțiți în stare să răspundeți acestor provocări?RTJr: Sigur că suntem în stare. MM: Nu, nu ”suntem”; dacă dumneavoastră, personal, vă simțiți în stare.RTJr: Ba nu, nu eu, personal, ci toată compania, pentru că suntem un întreg. Eu sunt parte a unui întreg! Însă, direcția spre care merge acum Crist-Tim este aceea a calități foarte înalte a produselor. Dorința noastră este ca, la fiecare categorie de preț, să oferim consumatorului cea mai bună alternativă. Brandul Cris-Tim este un etalon pentru piață și niciodată nu va coborî de la acest nivel extrem de ridicat. Banii trebuie să fie consecința faptelorMM: Revin la o temă anterioară: Este superficialitatea o caracteristică a generației dumneavoastră?RTJr: Nu neapărat, dar imaginea generațiilor care vin din urmă este tot mai negativă. Lumea în care trăim, anturajul, mediul tot mai infect, denaturează caracterul colegilor de generație. Problema mare este aceea că tinerii nu mai au idealuri. Văd tot mai puțini tineri cu idealuri. Însă, văd tineri pentru care banul este important, neînțelegând că banii trebuie să fie doar o consecință a ceea ce faci. La fel ca în business: Când lansezi o afacere, trebuie să vezi ce nevoie din piață poți îndeplini. Iar, în momentul în care pui în piață, conștient, un produs de calitate, atunci, partea materială devine doar o consecință. Dar, generațiile care vin din urmă consideră că tot ce zboată se mănâncă, nu înțeleg că munca este singura opțiune care le-a rămas românilor, azi, pentru că au apus vremurile când piața suporta orice, când puteai vinde orice. Consumatorul a devenit mult mai educat, mult mai pretențios. Pe tineri îi văd și la interviuri, când vor să se angajeze. Îi întreb: ”Ce pregătire ai, ce te recomandă pentru postul pe care îl vizezi?” Foarte mulți nu sunt capabili nici măcar să explice acest lucru, dar imediat cer aia, și aia, și aia! Și totul, cred, pleacă de la sistemul educațional din România, care este extraordinar de scăzut. MM: Ce sfat a-ți da colegilor de generație?RTJr: I-aș sfătui să-și trăiască viața în mod echilibrat și organizat. Pentru că, sigur, sunt tentații, dar dacă nu duci o viață echilibrată, atât profesional, cât și personal, nu vei ajunge nicăieri. Apoi, trebuie să fie extrem de disciplinați. Și eu, la fel ca tatăl meu, am făcut sport și am deprins disciplina de acolo. Așadar, dacă nu ai disciplină, nu vei reuși. MM: Ce sfat ați da proprietarilor de afaceri, colegi de generație cu tatăl dumneavoastră, care au copii de vârsta dumneavoastră?REJr: Le-aș spune să fie mereu aproape de copiii lor, dar fără a-i obliga să facă un anumit lucru. De fiecare dată când vei obliga pe cineva să facă un lucru care nu-i place, nici tu, nici el nu veți avea succes. Apoi, să le dea ocazia să greșească, pentru că numai greșind înveți. Și eu m-am lovit de probleme, dar până nu m-am dat cu capul de pereți o dată și încă o dată, nu am învățat, nu am crescut. MM: Sunteți aici, veți fi aici. Unde vedeți Cris-Tim-ul peste alți 25 de ani?RTJr: Îl văd ca fiind cel mai mare grup alimentar din România, iar eu, împreună cu tot ce înseamnă această afacere, voi face din Cris-Tim cea mai mare firmă din Industria Alimentară românească. MM: Vă mulțumesc și vă urez mult succes!