În contextul fermelor comerciale moderne de suine, selecția adecvată a purcelelor destinate reproducției constituie o verigă esențială în lanțul performanței zootehnice, notează PigProgress citând un studiu de specialitate.

Parametrii biologici ideali la introducerea în reproducție

Eficiența globală a unui efectiv de scroafe este influențată semnificativ de calitatea selecției inițiale, aceasta determinând nu doar potențialul de fertilitate, ci și longevitatea productivă a indivizilor.

Momentul optim pentru introducerea în schemă de reproducție se situează, conform literaturii de specialitate, între 230 și 250 de zile de viață, când purcelele ating o greutate corporală de 130–155 kg și un strat dorsal de grăsime între 12–15 mm.

Acești parametri fiziologici sunt corelați cu echilibrul endocrin necesar inițierii și menținerii ciclurilor estrale regulate, leptina – hormon derivat din țesutul adipos – jucând un rol crucial în reglarea axului hipotalamo-hipofizo-ovarian.

Strategii nutriționale diferențiate

Începând cu pragul de 60 kg, managementul nutrițional trebuie adaptat astfel încât să asigure o rată zilnică de creștere de 750–800 g, menținând un raport optim între masa musculară și țesutul adipos.

În ultimele trei săptămâni premergătoare primei inseminări, este recomandată o fază de „flushing”, prin administrarea hranei în regim ad libitum.

Această abordare stimulează recrutarea foliculară și ovulația, contribuind la creșterea ratei de concepție.

Considerații privind dezvoltarea structurală și funcțională

Selectarea purcelelor trebuie să țină cont nu doar de dimensiuni corporale, ci și de integritatea morfologică (în special la nivelul membrelor și articulațiilor), precum și de starea funcțională a tractului digestiv și a mucoasei gastrice.

Exemplarele robuste, cu o conformație armonioasă și metabolism stabil, prezintă o incidență redusă a afecțiunilor cronice și o rezistență sporită la factorii de stres din mediu.

Stimularea hormonală și manifestarea estrului

Pentru o sincronizare reproductivă eficientă, se recomandă expunerea purcelelor la vieri de stimulare începând cu vârsta de 24–26 de săptămâni, favorizând astfel detectarea precoce a ciclurilor estrale.

Contactul zilnic vizual și olfactiv cu vierii stimulează axul neuroendocrin și contribuie la manifestarea evidentă a comportamentului de călduri, crescând predictibilitatea momentului optim pentru inseminare.

Implicații pe termen lung asupra performanței efectivului

Purcelele atent selecționate prezintă o probabilitate mai mare de a parcurge un număr ridicat de cicluri reproductive eficiente, reducând necesitatea reformelor precoce.

O strategie de selecție fundamentată științific nu doar optimizează rata de fătări, dar contribuie la stabilitatea economică a fermei prin scăderea costurilor asociate cu mortalitatea reproductivă și înlocuirea animalelor cu performanță scăzută.

În concluzie, selecția purcelelor pentru reproducție, în fermele comerciale, nu poate fi tratată ca un proces aleatoriu sau pur empiric.