Potrivit Euractiv, într-un moment critic pentru viitorul agriculturii europene, mai multe organizații pentru protecția mediului și bunăstării animalelor au tras un avertisment alarmant: „fermele de tip american” – acele întreprinderi intensive, masive, dominate de profit – încep să pătrundă tot mai pregnant la noi, în Europa.

Denumite uneori ferme „rasă industrială” sau „facturare agricolă”, acestea riscă să transforme practicile rurale tradiționale în lanțuri de producție încrucișate de avizi tăieri de costuri și sfidare a bunăstării animalelor.

Ceea ce a aprins mereu discuțiile este contrastul între fermele europene – mici, orientate către pășuni, cu gestionare locală – și colosii industriali din Statele Unite:

ferme de porci și pui care hrănesc animalele cu furaje concentrate, le țin în spații închise, supradimensionate și impersonalizate. Oamenii implicați în aceste rețele avertizează că modelul care a dus la supraproducție, consolidare feroce a pieței și degradare mediului în SUA a început să își facă loc și pe „văile verzi” ale UE .

Presiunile exercitate – atât prin lobby direct al giganturilor din agribusiness, cât și prin politica de subvenții și sfaturile „tehnocrate” – au condus unele țări membre să relaxeze sau să adapteze legislația europeană privind mediul, emisiile și standardele de bunăstare animală. Sub presiunea marilor operatori, s-au făcut compromisuri:

reglementările esențiale – privind mineritul intens de nutreţuri, producția în serie, gestionarea deșeurilor și interesul pentru bunăstare – au fost diluate sau aplicate selectiv .

Această abordare conduce, spun activiștii, la o concentrare a puterii de producție în mâinile a câtorva companii mari, pe când fermierul tradițional – cel care pășunează animale, cultivă diverse plante și menține economia rurală locală – este sufocat.

Ei nu mai fac față competiției cu mecanismele de producție „pe scară industrială”, axate pe eficiență maximă, presiune financiară și blindaj economic .

În răspuns, de la Dublin la Berlin și Roma, au început să se organizeze proteste populare: fermieri cu tractoare, reprezentanți locali și ONG‑uri au ajuns în fața clădirilor politice pentru a cere politici care să apere fermele de dimensiuni reduse, pentru a îmbunătăți normele de bunăstare și pentru a opri avântul modelului „american” .

Pentru obiectivele lor, vocile ecologiste și fermierii tradționali au formulat un set clar de recomandări: să prioritizeze fermele familiale, să promoveze sistemele pasteurii și agricultura diversificată, să sporească transparența în subvenții și să impună rigorozitate diferențiată, conform impactului real asupra mediului – dar și să limiteze grupurile de presiune politică care influențează deciziile agricole .

Europa se află astfel la o răscruce: să accepte agribusiness-ul ca un model dominant, inspirat de SUA, sau să își păstreze moștenirea rurală, echilibrul climatic și modul de viață local. Activistii nu doar avertizează, ci lansează și o provocare: să apărăm o agricultură „cu suflet”, responsabilă și durabilă – înainte ca întregul peisaj să fie „americanizat”. (Foto: Freepik)