Într-o lume ideală, în cazul în care efectivele de animale ar putea fi menținute complet libere, dar s-ar putea exercita un control total asupra tuturor organismelor patogene, ar exista puține limitări pentru maximizarea producției efectivelor de porci. Din păcate, nu trăim în astfel de medii, existând întotdeauna o varietate de organisme patogene potențial prezente. Dar, cum păstrăm starea de sănătate a efectivelor? Desigur, există proceduri clare pentru acest lucru, dar există câteva principii peste care nu se poate trece. Iată extrase dintr-un studiu publicat de Pig 333.Cinci căi, cinci metode, cinci principii   Porcul achiziționat este cea mai importantă sursă potențială de noi infecții, în timp ce turma donator poate fi bine monitorizată pentru a determina starea de sănătate. Toată lumea știe că o boală infecțioasă ar putea fi incubată în animal, la momentul cumpărării. Situatia este complicată și depinde mai mult de varietatea de termeni care au fost folosiți pentru a descrie starea de sănătate percepută a unui efectiv, fiind de multe ori impreciși și deschiși interpretării largi. Putem identifica, însă, cinci categorii de stare de sănătate:   1-Germen liber (axenic): Acesta este un porc care poate fi considerat a fi complet liber de infecție cu microorganisme. Astfel de porcine sunt produse prin intervenție chirurgicală (histerectomie sau histerectomie), efectuată pe scroafele gravide, pe termen scurt. Acestea sunt crescute în condiții complet sterile, de obicei, în recipiente mici, închise în incinte de plastic, cu aer filtrat și produse nutritive sterilizate și apă. Exemplarele pot fi, de obicei, crescute doar la un maxim de aproximativ șase săptămâni. Dar aceste exemplare sunt doar pentru scopuri de cercetare. De fapt, un status fără germeni este, probabil, imposibil de realizat. Este cunoscut faptul că, cel puțin un retrovirus, care este inserat în ADN-ul genetic al fiecărei celule din corpul porcilor, se mută de la părinți, la nou-născuți și există, probabil, alte virusuri încă necunoscute care se comportă în mod similar. De exemplu, virusului rinitei, cu toate că nu este introdus în genele porcilor, trece de la mama la făt înainte de naștere.   2- Gnotobioticii: Acest termen înseamnă "viață cunoscută". El descrie un porc care a fost produs și crescut inițial ca liber de germeni. Dar, în timp ce continuă să crească, este infectat în mod deliberat cu microorganisme întreținute. Flora micro este, prin urmare, în mod clar cunoscută și definită. Din nou, aceste exemplare pot fi crescute numai până la aproximativ șase săptămâni când retrovirusurile și alte virusuri necunoscute pot fi prezente. 3- Agentul patogen specific liber (SPF) - Acest termen poate fi folosit pentru a descrie un program de control al bolii unui exemplar sau al unui șeptel. Aceasta înseamnă că efectivele sunt considerate libere, dintr-o listă scurtă de microorganisme patogene specificate. Agenții SPF sunt, de obicei, produși într-un mod similar cu germinalele purceilor liberi, putând fi crescuți în izolatoare timp de aproximativ două săptămâni. În acest timp, se poate administra o floră probiotică (adică, bacterii non-patogene, lactobacili și streptococi, care sunt menite să reprime creșterea E. coli). Ele pot fi, de asemenea suplimente de colostrul sterilizat, fiind apoi îndepărtate din izolator și plasate într-o cameră curată, în condiții de igienă. Exemplarele sunt contaminate lent, cu o simplă floră bacteriană derivată din însoțitori, praful din aer, bacteriile din alimente și apă, dar rămân fără microorganisme patogene specificate (adică SPF). Exemplarele pot fi folosite în scopuri de cercetare sau crescute la maturitate, ca stoc de temelie al unui nou registru SPF primar. 4-Porcii SPF secundari: Sunt purceii născuți din mame SPF primare și efective SPF secundare, rezultând turme constituite ca stocuri de reproducere SPF secundară. Astfel de programe sunt conduse de asociațiile SPF din care, cea mai mare este în Danemarca și alte câteva, mai mici, în Elveția și SUA. Asociațiile elaborează reglementări stricte de control al bolii pentru membrii lor, urmând să efectueze în mod regulat o serie de teste de laborator (în principal, serologice) pentru a testa prezența sau absența agenților patogeni specificați. Testele includ de obicei Multocidia toxigen Pasteurella (rinita atrofică), Mycoplasma hyopneumoniae (enzootică pneumonie - EP), anumite serotipuri de Actinobacillus pleuropneumoniae, Brachyspira hyodysenteriae (dizenterie porcină), Sarcoptes scabiei (râie) și păduchi. Rata de defalcare a șeptelului EP este de obicei ridicată,  existând, de asemenea, defalcări cu Actinobacillus pleuropneumoniae, dar la o rată mai mică. 5-Boala minimă (MD) - Acest termen a fost superficial definit și, de multe ori, a devenit confundat cu SPF. Din păcate, termenul are și conotații negative. Dar, acest termen a fost introdus în primele zile ale dezvoltării companiilor de reproducție multi-cireadă, pentru a scăpa de rigiditatea prohibitivă a abordării SPF, care a fost găsită ca fiind prea inflexibilă, pentru extinderea piramidei internaționale, încât era imposibil să standardizeze nivelul de sănătate din toate efectivele, folosind SPF, chiar dacă nu era necesar să facă acest lucru. De exemplu, Actinobacillus pleuropneumoniae cuprinde diferite tulpini diferite în virulența lor, unele tulpini înalt patogene și unele non-patogene. Așadar, este un avantaj pentru un șeptel comercial să conțină tulpini de bază non-patogene, deoarece acestea oferă un nivel de imunitate.