240
Schimbările climatice și extremele meteorologice devin o problemă din ce în ce mai mare, nu numai în regiunile mai calde, ci și în țările mai temperate. Stresul termic rezultă dintr-o combinație de temperatură și umiditate peste nivelurile pe care vaca le poate tolera. Acest lucru face dificilă eliminarea căldurii din corpul lor, ceea ce poate avea consecințe asupra sănătății și productivității. Un studiu care pune în corelare directă nutriția și diminuarea stresului la bovinele de lapte, intitulat ”Keep cool and carry on: Combating the effects of heat stress in dairy cows”, realizat de Alltech Inc. Kentucky, și publicat de DairyGlobal, poate fi de un real folos fermierilor. Iată ce propun specialiștii americani.
Tolerante, până la un punct
Vacile pot tolera, de fapt, creșteri temporare și pe termen scurt ale temperaturii și umidității, atât timp cât revin rapid la niveluri mai confortabile. Au fost multe cercetări care au studiat pragurile de temperatură și umiditate peste care vacile vor suferi stres de căldură, dar o mare parte a acestei lucrări timpurii a fost realizată în SUA, unde animalele ar fi fost adaptate la temperaturi mai ridicate, pentru a începe să se creioneze o concluzie general valabilă.
Acest lucru înseamnă că animalele din climaturi tradițional mai reci pot începe să sufere efecte fiziologice la temperaturi și umiditate mai scăzute. Stresul termic afectează în principal performanța, prin aportul redus de furaje asociat, cu ruminația redusă, ceea ce duce la scăderea producției de tampon natural, saliva. Funcția redusă a rumeniilor și consumul mai scăzut de hrană pun animalul la risc de echilibru energetic negativ și acidoză ruminală subacută (SARA).
Metodele naturale pe care vacile le utilizează pentru a se răcori devin, de fapt, mai puțin eficiente, în mediile calde și umede, astfel încât vaca folosește metode precum gâfâirea și înăbușirea (West, 2013), care sunt observabile de către fermier. Pe măsură ce situația se agravează, chiar și aceste tehnici nu răcoresc vaca suficient.
Pericol de scădere a fertilității
Stresul termic afectează în principal randamentul de lapte și procentul de grăsime din lapte, dar, de asemenea, scade aportul de furaje, performanța reproductivă și, adesea, greutatea corporală. Dacă stresul termic apare înainte de inseminare, este asociat cu scăderea fertilității la bovine, care poate continua destul de mult timp, după ce temperaturile s-au răcit. Animalele cu un randament ridicat sunt mai sensibile, datorită producției lor mai mare de lapte și a aportului de materie uscată (DMI) (West, 2013).
În industria produselor lactate moderne, tendința este spre fermele mai mari, cu mai multe vaci care produc mai mult lapte, iar această situație are un impact negativ mai mare, din cauza stresului termic. Animalele afectate vor încerca să piardă căldură, maximizând suprafața corpului expusă aerului. Aceasta înseamnă că vor opta să stea, mai degrabă, decât să se culce. Aceasta are implicații, atât asupra sănătății ghearelor, cât și a ugerului.
Strategii de management al mediului
Strategiile de management al mediului pot fi utilizate pentru a rezolva provocările asociate stresului termic. Metodele de combatere a stresului termic nu sunt noi și nici foarte științifice. Oferind suficientă umbră, precum și răcire și ventilație bună (debitul de aer), acestea sunt principii de bază. Adesea, se încearcă răcirea sub formă de pulverizare a animalelor, fie cu ceață fină, fie cu spray mai masiv de apă, dar acest lucru necesită o ventilație bună, pentru a fi eficient. Densitatea de stocare redusă este, de asemenea, o altă metodă simplă care poate fi utilizată.
Strategii nutriționale
Principalul obiectiv al managementului nutrițional în timpul stresului termic este menținerea unei funcții sănătoase de ruminație, oferind în același timp o alimentare optimă de nutrienți, pentru a limita echilibrul energetic negativ. Aceasta se bazează în principal pe furnizarea de furaje extrem de digerabile și o rație echilibrată, menținând în același timp un raport sigur de furaj-concentrat.
Pe măsură ce DMI scade, este crucial ca vaca să primească pe mai departe toți nutrienții de care are nevoie, în orice cantitate de furaje pe care reușește să le mănânce. Aceasta înseamnă, în general, creșterea densității nutrienților nutrețului. Adăugarea amidonului la rație, pentru a crește necesarul de energie, poate fi dăunătoare, în ceea ce privește acidoza, deci rația generală trebuie luată în considerare.
Grasimea este adesea utilă pentru creșterea porțiunii de energie a rației, dar cantitatea care poate fi utilizată este limitată. Trebuie utilizate doar furaje de înaltă calitate. Și, nu uitați că, la temperaturi mai ridicate, furajele însilozate vor avea o durată de valabilitate mai scurtă, astfel încât furajele proaspete ar trebui să fie oferite mai regulat. Cerințele pentru anumite minerale (de exemplu, potasiu, sodiu și magneziu), care se pierd prin transpirație, gâfâire și droguri cresc și ar trebui să fie abordate prin dieta.
Folosirea ingredientelor proteice, care permit reducerea proteinei brute, în general, prin creșterea producției de proteine microbiene, precum și furnizarea unor elemente de bypass la rație, poate fi o strategie bună pentru a ajuta animalul să facă față stresului termic.
Managementul aditivării nutriționale
Mai mulți aditivi pentru furaje, cum ar fi culturile de drojdie, tampoane, vitamine solubile în grăsimi (de exemplu, A, D, E), niacină și seleniu, pot fi considerate pentru capacitatea lor de a îmbunătăți funcția rumenului și răspunsul imun, și pentru a promova utilizarea de energie și furaje. Eficienta conversiei trebuie și ea luată în calcul.
Drojdiile vii, cum ar fi Yea-Sacc, s-au dovedit că au efecte benefice asupra DMI, precum și pentru producția ulterioară de lapte, în perioadele de stres termic. În acest sens, s-a arătat că:
• Îmbunătățiți digestibilitatea dietei eliminând oxigenul toxic pentru microbi și producând compuși care promovează creșterea microbiană
• Promovează digestia și utilizarea substanțelor nutritive
• Stabilizează mediul rumenului
• Stabilizează pH-ul rumeiului
• Reduce timpul în care rumenul este sub pH-ul critic de 6
Toate aceste puncte promovează funcția optimă a rumenului, ceea ce duce la o producție mai eficientă, fără efect negativ asupra fertilității.
Proba în teren
Într-un studiu realizat în timpul verii în Portugalia, unde temperaturile variau între 18 și 28 C, adăugarea de Yea-Sacc la dietă a dus la o creștere numerică, atât a DMI, cât și a producției de lapte, în perioada de încercare (iunie/iulie) (Novais et al., 2018). Într-un studiu, efectuat în Italia în timpul verii, unde temperaturile variau între 21-30 C, Yea-Sacc a fost adăugat la TMR pe bază de siloz. În toată această perioadă, este normal să se constate o scădere a DMI cu aproximativ 5-10%, însă, atunci când a fost inclusă Yea-Sacc, aportul a crescut de fapt cu aproximativ 2,5%. Rezultatul a fost o creștere a producției de lapte cu 0,7 kg/vacă / zi.
X X X
În concluzie, pe măsură ce se schimbă climatul, stresul termic este probabil să devină o problemă din ce în ce mai frecventă și provocatoare, chiar și în climele temperate. DMI redus, producția de lapte și fertilitatea sunt unele dintre problemele majore asociate cu stresul termic. Din fericire, există atât strategii de mediu cât și nutriționale pentru a combate efectele stresului termic. Includerea Yea-Sacc în dietă ajută la stabilizarea pH-ului rumegului și la promovarea funcției optime a ruminației, rezultând mai mulți nutrienți pentru vacă din aceeași dietă, cu un risc mai mic de echilibru energetic negativ în perioadele de stres termic.