Cererea uriașă care se preconizează că va apărea pentru produsele alimentare în primul sfert al secolului XXI, determinată aproape în întregime de creșterea populației, creșterea veniturilor și creșterea urbanizării în țările în curs de dezvoltare, prezintă o oportunitate pentru micii fermieri crescători de animale. Ei pot exploata aceste piețe pentru a-și crește veniturile, la nivelul fiecărei comunități determinând creșterea ocupării forței de muncă și dezvoltarea socială, dar, în primul rând, pentru a-și îmbunătăți durabilitatea fermelor lor. Cea mai mare parte a cererii crescute va fi în orașele mai mari, în continuă extindere, iar această oportunitate va fi în mod deosebit pentru fermierii periurbani. Însă, oriunde s-ar afla fermele, comercializarea cu succes a produselor va fi critică. La rândul lor, crescătorii de ovine și caprine au oportunități în creștere, iar cei din România, specializați deja în aceste activități, pot identifica mai lesne oportunitățile de piață, mai ales pentru a comercializa produse finite și nu doar animale vii, la export.

Ce vrea piața, nu ce vrea fermierul!

Un factor cheie al oricărui lanț de comercializare, și deseori trecut cu vederea de către fermieri, este cel al nevoilor consumatorilor și alegerile disponibile. Ca urmare, fermierii trebuie să furnizeze ceea ce este cerut de consumatori, în caz contrar, prețurile vor rămâne probabil scăzute sau mărfurile vor rămâne vândute. Deși acest lucru pare evident,  trebuie abordat pentru a crea sisteme de agricultură mai durabile. Creșterea cererii de produse pentru creșterea animalelor este în mod obișnuit asociată cu niveluri mai mari de venit disponibil și cu un nivel din ce în ce mai mare de sofisticare în rândul consumatorilor.

Într-o astfel de situație, cererea consumatorilor de produse pentru animale se va baza tot mai mult atât pe calitate, cât și pe regularitatea ofertei la un preț rezonabil. Prețurile scăzute pot să nu fie atât de critice, în ceea ce privește succesul, deoarece cresc veniturile disponibile. Întreprinderile agricole mici, de succes, vor trebui să știe cerințele piaței și să poată răspunde la acestea. Piețele tradiționale pot continua să existe, dar aceste noi piețe reprezintă o provocare pentru micii fermieri care vor trebui să fie bine organizați, pentru a valorifica aceste oportunități suplimentare. Desigur, cea mai bună soluție rămâne tot asocierea.

Noi politici de stat și bancare

Capacitatea de a răspunde cerințelor pieței este un factor important pentru a putea profita la maximum de piețele noi și în expansiune. Aceasta poate fi în funcție de tipul de produs necesar sau de standardele de calitate dorite de noii consumatori de produse animale. Dacă micii fermieri vor să răspundă acestor cerințe ale consumatorilor, este posibil să fie nevoie să schimbe speciile de animale pe care le cresc, precum și produsele derivate din acestea. De asemenea, ar putea avea nevoie să modifice metodele de procesare și comercializare pe care le utilizează de obicei.

De aceea, fermierii ar trebui încurajați să își adapteze sistemele agricole pentru a răspunde nevoilor consumatorilor, dar vor avea nevoie de sprijin politic și practic,  pentru a le permite să realizeze aceste schimbări. Aceasta poate lua forma de instruire, noi politici de credit, servicii suplimentare ori sfaturi care ar trebui furnizate împreună cu grupul țintă, identificat în mod clar.

Companii de marketing cooperatist

În timp ce piețele tradiționale din zonele rurale vor continua să fie importante, magazinele moderne, inclusiv supermarketurile, vor fi probabil mecanismul principal de livrare pentru a răspunde cererii urbane sporite. În aceste condiții, este puțin probabil ca micii fermieri să fie capabili să răspundă la cererea pe cont propriu. Crearea de întreprinderi de marketing cooperatiste sau comune pare cea mai probabilă cale de urmat. Acestea pot fi deținute de fermieri înșiși sau operate de antreprenori cu infrastructura și experiența necesară, pentru a le face să funcționeze.

Cooperativele deținute de fermieri au avantajul că fermierii înșiși controlează operațiunea și vor beneficia direct de fluxurile crescute de venituri și de sustenabilitatea sporită care va urma. Dacă fermierii nu dispun de abilitățile necesare pentru ca această operațiune să funcționeze eficient, un sistem de marketing antreprenorial poate fi o operațiune mai eficientă, însă fermierii vor pierde controlul asupra prețurilor și comercializării produselor lor, odată ce părăsesc ferma. Există alte opțiuni care trebuie luate în considerare, forme inovatoare de conectare a producătorilor la piețe, precum formarea de alianțe strategice între fermieri, procesatori și lanțuri de supermarketuri.

Natura produsului va influența tipul sistemului de marketing necesar. Produsele puternic perisabile, transportate pe piețele îndepărtate, vor necesita o investiție mult mai mare în infrastructură, decât produsele mai puțin perisabile (de exemplu, laptele proaspăt, în comparație cu carnea sărată). Lanțuri integrate de comercializare, inclusiv prelucrarea și aprovizionarea cu alimente a retailerului, pot fi necesare pentru produsele lactate și pentru produse din carne. Cu cât este mai sofisticat lanțul de aprovizionare, cu atât agricultorii mai îndepărtați vor deveni parte din procesul de vânzare. Deși personalul profesional bine pregătit poate fi mai eficient în astfel de operațiuni, pot exista riscuri suplimentare pentru micii fermieri și pot face fermele lor mai puțin durabile, pe termen lung.

Produsele de la rumegătoarele mici pot fi grupate în produse, subproduse și beneficii indirecte și intangibile. Produsele imediate includ carne și lapte, precum și produsele lor prelucrate, cum ar fi brânza, lâna (inclusiv mohair-ul), piei și alte produse minore. Beneficiile economice și de mediu sunt derivate din bălegar (care îmbunătățește fertilitatea și structura solului) și din reciclarea nutrienților. Beneficiile indirecte, reprezentând acele beneficii care nu sunt scopul principal pentru păstrarea animalelor, includ combaterea buruienilor.

Poate că, la fel de importante sunt beneficiile aduse comunităților, statutului, securității și beneficiilor sociale chiar și mai puțin tangibile ale împuternicirii, mândriei și interacțiunii sociale și incluziunii pe care un succes, cât de mic, dar de lungă durată, le poate genera. În multe societăți, creșterea animalelor are o importanță religioasă și culturală.

Alimente sănătoase, benefice

Micile rumegătoare oferă potențialul unei diete mai variate și mai sănătoase, decât cea obținută dintr-un sistem de culturi pure. Carnea, laptele și produsele lor prelucrate asigură un regim nutrițional mai interesant pentru consumatori și furnizează, de asemenea, nutrienți minori, dar esențiali (minerale și vitamine), precum și substanțele nutritive majore (proteine ​​și energie) sub formă de grăsimi și carbohidrați. Produsele animale care sunt comestibile pot contribui semnificativ la îmbunătățirea sănătății consumatorilor și sunt deosebit de valoroase pentru copii.

Produsele animale oferă proteine ​​de cea mai bună calitate, în dieta umană. Aportul scăzut de proteine ​​animale poate duce la o incidență ridicată a bolii Kwashiorkor la copii (malnutriție cauzată de un aport inadecvat de proteine, în ciuda unui aport caloric total destul de bun), mortalitate infantilă ridicată, malnutriție la adulți și o slăbire generală a organismului care o predispune la boli. Un aport proteic restrâns duce, de asemenea, la tulburări ale creșterii și dezvoltării copiilor, tulburări care se extind nu numai la dezvoltarea fizică, ci și la dezvoltarea mentală.

Aportul minim recomandat de proteine ​​pentru un adult este de 85,9 grame zilnic, dintre care 34 de grame (40%), ar trebui să fie de origine animală. Produsele animale furnizează aproximativ 17% din energie și 32% din proteinele consumate de oameni. Deși există diferențe regionale considerabile, în ceea ce privește rolul produselor animale în dietă, principala sursă de cerere viitoare va veni din țările în curs de dezvoltare, pe măsură ce veniturile cresc, aidoma și cererii pentru o dietă mai variată și de calitate superioară. Iar creșterea și procesarea ovinelor și caprinelor reprezintă o șansă extraordinară pentru viitor.

O întrebare retorică

Carnea și produsele sale sunt surse de proteine ​​de înaltă calitate. Compoziția aminoacizilor din carne compensează de obicei deficiențele apărute în dietele discontinue care se bazează în mare parte pe cereale. De asemenea, carnea furnizează fierul care este absorbit cu ușurință și care ajută la absorbția lui din alte alimente, pe lângă faptul că ajută la absorbția zincului. Aceste produse sunt, de asemenea, surse bogate de unele vitamine din grupul B.

La rândul lui, laptele este un produs fundamental în alimentația umană. Este hrana nou-născuților pentru toate speciile de mamifere. Laptele multor specii de animale domesticite este în general potrivit pentru consumul uman. Laptele este o sursă importantă de proteine ​​și calciu dietetic, care sunt importante pentru creștere și formarea oaselor. Potasiul, fosforul și oligoelementele sunt, de asemenea, prezente în lapte. De asemenea, laptele este, de obicei, o bună sursă de vitamina C, vitamina B12 și alte câteva vitamine din complexul B (riboflavină și tiamină), dar și de caroten, care este precursorul vitaminei D.

În multe societăți rurale și în multe sisteme mici de animale mixte, caprinele și ovinele sunt sursa principală de lapte pentru familie, chiar dacă producția pentru fiecare animal este mică. Unele persoane sunt intolerante la lactoză, în special la cel din laptele bovin, dar mulți sunt capabili să consume și să asimileze laptele altor specii. Laptele de capră este adesea un substitut pentru laptele de vacă, în aceste cazuri, și este bine tolerat de aproape toată lumea. Și atunci, întrebarea devine retorică: De ce să nu se profite de pe urma creșterii oilor și a captelor!?