Potrivit legii, stabilirea termenului de valabilitate pentru produsele lactate se face de catre producator, pe raspunderea acestuia sau prin colaborare cu unitatile de cercetare si laboratoarele specializate, dupa analize si experimentari prealabile. Asa prevede Ordonanta Guvernului nr. 42, din 1995, republicata in 2008, abrogata si republicata in 2011. Deci, producatorul de lactate adopta termenul de garantie potrivit propriilor criterii, asumandu-si responsabilitatea.

Legea liberului arbitru Consumatorul, in calitatea sa de purtator al cererii de marfuri, joaca rolul principal in mecanismul de piata dar, in cazul termenelor de garantie, accepta (in)voluntar statutul celui care cumpara ceea ce i se ofera. Actele normative, privind stabilirea termenelor de garantie si inscrierea acestora pe alimente, sunt lasate la mana producatorilor, chiar daca elementul de referinta al actiunilor intreprinse de acestia, la brat cu comerciantii, este tot clientul final. Legea interzice prelungirea termenului de garantie expirat, prin reetichetare sau reambalare si este preocupata de mentionarea pe ambalajele produselor lactate a recomandarii/interdictiei consumului de catre persoanele carora le sunt necesare diete speciale pentru varsta, boli sau alte motive. In functie de modul de procesare, precum si de cel de ambalare, termenul de valabilitate al laptelui este de 15 zile, pana la 180 de zile. Norme confirmate pe usa din dos Nutritionistii si cercetatorii au confirmat, in timp, ca lactatele ultrapasteurizate rezista pe raft pana la sase luni. Consumatorul amesteca insa informatiile si accepta oferta de pe rafturi sau din vitrine, chiar daca in codurile de bune practici ale producatorilor de lactate gasim termenul de garantie al smantanii stabilit la numai sase zile, iar frisca are (conform Codex Alimentarius) un termen de valabilitate de o zi. Aceleasi surse abilitate, dar ignorate de legiuitori in momentul elaborarii normelor, stabilesc termene de valabilitate dupa teste si cercetari de laborator prealabile, astfel: - cascavalul pastrat in spatii frigorifice, la temperatura de 2-6 grade Celsius: maximum sase luni; - iaurturile naturale, sana sau kefir: trei saptamani; - branza dulce din lapte de vaca, distribuita vrac: 5 zile; - branza telemea, depozitata in saramura, la 2-8 grade: 45 de zile; - branza telemea din lapte de vaca, depozitata in frigider dupa cumparare, neambalata, la temperatura de minimum 4 grade: 5 zile. Asigurarea calitatii alimentelor, oferite spre vanzare, constituie un domeniu specific relatiilor contemporane din tara noastra si trebuie sa faca parte din programele de protectie a propriei afaceri a procesatorului si, implicit, a consumatorului. In Romania, respectul producatorului fata de calitate a crescut in ultimii ani, dar normele si limitele exacte in care sa-si incadreze produsele lipsesc uneori. Cercetarea pietei si cea de laborator, ocolite uneori in industria alimentara, poate asigura producatorilor si procesatorilor cursivitatea activitatii comerciale si, firesc, atragerea si fidelizarea cumparatorilor. Ocolirea de catre legiuitor a impunerii unor termene de valabilitate/garantie exacte, asteptand imbolduri din partea legislatiei europene, nu afecteaza piata doar prin timpii de valabilitate lasati la latitudinea producatorilor. Nu e nevoie sa amintim cat de consistenta e prezenta produselor bulgaresti pe piata branzeturilor de la noi, de aceea intrebam retoric: a vazut cineva termene de valabilitate inscrise pe lactatele de la sud de Dunare prezente pe piata romaneasca?