Alegerile făcute acum în materie de sustenabilitate vor modela peisajul european pentru generațiile viitoare. Cu toate acestea, a nu face alegeri va avea un impact și mai mare, subliniază o analiză Euractiv.

Recomandările trebuie luate în serios

Uniunea Europeană se află într-un punct de cotitură. Pentru a asigura un viitor rezistent pentru alimente, climă și biodiversitate, trebuie să ne regândim în mod fundamental abordarea asupra utilizării terenurilor și a biomasei, scrie Sjoukje Heimovaara.

Recent, Dialogul Strategic și-a prezentat raportul privind viitorul agriculturii și al alimentației. Recomandările ar trebui luate în serios pentru a ghida viitorul politicii agricole a UE. Cu toate acestea, pentru ca aceste sugestii să ghideze eficient politica agricolă a UE, trebuie să ne lărgim perspectiva asupra utilizării terenurilor în Europa.

Există solicitări tot mai mari pentru securitatea alimentară europeană. Dar dependența Europei de importuri pentru inputuri agricole vitale – cum ar fi îngrășămintele și energia – ne face vulnerabili. Și trebuie să recunoaștem că pământul nostru servește mai multor scopuri: producția de alimente, construcția, energia, conservarea biodiversității noastre și producția nealimentară.

În prezent, aproximativ 300 de milioane de hectare sunt deja folosite pentru producția de produse nealimentare - cum ar fi cherestea, hârtie și produse chimice. Deoarece majoritatea materialelor depind acum de materii prime fosile, ceea ce nu numai că este nesustenabil, dar ne face dependenți de importuri, este inevitabil trecerea la mai multe bazate pe bază de biomateriale.

La conferința noastră anuală Mansholt de la Bruxelles, cercetătorii de la Universitatea Wageningen și Cercetare vor prezenta cinci dileme presante cu care se confruntă Europa în gestionarea resurselor sale limitate de teren. Dileme cu care trebuie să ne confruntăm pentru a obține o perspectivă asupra utilizării terenurilor pentru agricultură, silvicultură și natură în UE.

Autonomie

Prima dilemă este cât de departe suntem dispuși să mergem pentru a obține o mai mare autonomie, nu numai pentru securitatea alimentară, ci și pentru reziliența economică; necesită atât progrese tehnologice, cât și o schimbare colectivă a modelelor de producție și consum.

În timp ce autonomia deplină este o sarcină descurajantă, cu un lider puternic al UE, putem reduce dependențele și putem stabili Europa ca lider în sistemele alimentare rezistente.

Viitorul animalelor

A doua dilemă se concentrează pe animale. Cum echilibrăm importanța economică și culturală a animalelor cu nevoia noastră urgentă de a reduce impactul asupra mediului? Creșterea animalelor joacă un rol vital în agricultura europeană, dar impactul său asupra mediului este semnificativ.

Întrebarea nu este dacă ar trebui să renunțăm la agricultura animală, ci mai degrabă cum putem evolua sectorul.

Cu stimulentele potrivite, sectorul zootehnic din Europa poate continua să contribuie la securitatea alimentară și, în același timp, să atingă obiectivele de mediu.

Clima

A treia noastră dilemă se învârte în jurul distribuției responsabilităților pentru îndeplinirea obiectivelor privind clima și biodiversitatea. Ar trebui ca statele membre să suporte sarcini egale sau ar trebui să ne adaptăm așteptările pentru a reflecta peisajele naturale și economice unice ale fiecărei națiuni?

O soluție potențială este un model de colaborare în care țările contribuie în funcție de geografia, biodiversitatea și capacitățile lor specifice.

Această abordare ar promova cooperarea și ar permite fiecărei națiuni să-și valorifice punctele forte, în timp ce promovează în mod colectiv agenda de durabilitate a UE. Cu toate acestea, ar trebui să avem grijă să nu defectăm responsabilitatea individuală.

Utilizarea terenului

A patra dilemă este despre coexistența utilizării terenurilor. Există modalități de a combina autonomia alimentară și de resurse, de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră (GES) și de a crește biodiversitatea, dar acestea scad producția de biomasă la hectar.

Ambițiile UE pentru biodiversitate, emisiile de GES și autonomia resurselor ar putea avea ca rezultat revendicări concurente asupra terenurilor. Ar trebui să acordăm prioritate intensificării durabile, extinderii sau unei abordări hibride?

Consumatorii

A cincea și ultima dilemă se referă la comportamentul consumatorului. Are un impact profund asupra amprentei ecologice a Europei și asupra capacității acesteia de a se hrăni. Este necesară o schimbare către modele de consum mai sustenabile, în special în domeniul alimentar și al modei.

Cu toate acestea, conducerea publică în comportamentul nostru de consum este o problemă sensibilă din punct de vedere social și politic. Consumatorii se bucură pe bună dreptate de un grad de alegere. Astfel, există o reticență de a interveni.

Pe de altă parte, există sprijinul societății pentru intervenția activă a guvernului pentru a promova modele de consum mai sănătoase și mai durabile. Întrebarea rămâne atunci: cât de departe ar trebui să mergem în orientarea alegerilor consumatorilor? Îndrăznim să ne limităm propriile alegeri pentru a le proteja pe cele ale copiilor noștri?

Acestea sunt cinci dileme importante, dar există și altele, toate interconectate, fiecare decizie afectând-o pe următoarea. Alegerile făcute acum vor modela peisajul european pentru generațiile viitoare. Dar a nu face alegeri va avea un impact și mai mare. Trebuie să vorbim.

Am învățat că un dialog onest cu oameni care pot avea opinii diferite este adesea mai iluminator decât discuțiile cu oameni care au aceleași idei.

Am văzut asta la masa Dialogului Strategic Prin urmare, încurajăm UE să inițieze dialoguri axate pe o viziune viitoare a utilizării terenurilor și să discute despre aceste dileme. Wageningen University & Research și partenerii noștri sunt pregătiți să sprijine Comisia Europeană și statele sale membre în abordarea acestei complexități.

Împreună, putem crea un viitor în care pământul Europei să fie folosit în mod responsabil, să sprijine biodiversitatea, să-și hrănească oamenii și să deschidă calea în sustenabilitatea globală. (Foto: Freepik)