Finisarea bovinelor pentru carne se bazează pe o perioadă scurtă de câștig în greutate maximă, în viu, pentru a îndeplini specificațiile pieței. Pentru a obține un spor optim, în condițiile cerute de beneficiari, trebuie îndeplinite mai multe condiții. Iată câteva sfaturi oferite de Mary Vickers și Karen Stewart, de la Scotland’s Rural College, în lucrarea ”Finishing cattle for Better Returns”.Finisarea tăurașilor și al junincilor   Sistemele de producție de carne de vită pot fi extrem de eficiente, în special pe partea de nutriție, și se bazează pe hrănirea animalelor pentru a atinge rate rapide de creștere. Tăurașii pot fi hrăniți pe rații similare, dar, în general, ratele de creștere sunt mai mici în comparație cu taurii maturi. De aceea, trebuie menținută o dimensiune redusă a grupurilor, care nu trebuie să depășească mai mult de 20 de animale. În special, trebuie evitat contactul animalele de reproducție.   Junincile tind să depună mai mult din câștigul lor în greutate. Este important ca acestea să fie alimentate corect, înainte de a trece la o rație de finisare. În mod alternativ, ele pot fi hrănite cu rații de finisare similare bovinelor mature, dar pot necesita o perioadă mai scurtă de hrănire, pentru a obține acoperirea țintă cu grăsime țintă. Diminuarea problemelor de acidoză   Efectele dense de finisare pot duce la creșterea riscului de acidoză. Pentru a evita acidoza, este necesar să fie respectate câteva condiții:   -Asigurați cereale măcinate corect -Asigurați o adaptare treptată la diete concentrate înalte, timp de cel puțin două săptămâni -Oferiți întotdeauna o sursă de fibre lungi, de exemplu paie, pentru a încuraja ruminarea . Este posibil ca admisia să fie de 1-1,5kg pe zi. -Evitați rații mai mari de 2,5 kg /ca /zi, pentru cerealele uscate. -Luați în considerare includerea agenților de neutralizare cum ar fi făină de calcar sau bicarbonatul de sodiu.-Luați în considerare conținutul de umiditate al cerealelor; boabele umede, trebuie tratate cu o metodă adecvată de conservare.Asigurarea apei   O sursă de apă curată și proaspătă este esențială pentru optimizar. Vasele ar trebui inspectate zilnic și curățate, dacă sunt contaminate cu așternut, hrană pentru animale sau bălegar. Alocațiile pentru apa pentru bovine se bazează pe cantitatea de furaj pe care o mănâncă animalele. Cu cât este mai mare valoarea, cu atât sunt mai mari cerințele de apă. Apa este furnizată atât din rație, cât și din apa de băut, iar la rațiile de hrănire uscate a bovinelor, acestea trebuie să bea mai mult, decât cele finisate pe rații umede. Cu toate acestea, este vital ca bovinele să aibă întotdeauna acces la apă curată și proaspătă.   De exemplu, în timpul verii (la 16-20 ° C), un exemplar de 400 kg ar putea consuma 2% din greutatea sa, adică 8 kg DM /zi, ca iarbă pășunată. Cu o cerință de apă de 6,1 litri de apă / kg DM, acest lucru necesită o cantitate zilnică de 49 litri/ zi. Presupunând că iarba pășunată are un conținut de 20% DM, cantitatea de apă potabilă necesară ar fi de minimum 17 litri de apă (49-32 litri, din iarbă, apă/zi).   Vitaminele și mineralele   Bovinele au nevoie de cel puțin 15 minerale diferite pentru a susține sănătatea și productivitatea. Cantitatea de vitamine și minerale recomandată pentru includerea în regimul alimentar depinde de o varietate de factori, inclusiv mediul, nivelul de producție, rasa, greutatea și starea animalelor. Un factor important de luat în considerare este interacțiunea mineralelor. Mineralele individuale nu sunt adesea independente, iar furnizarea unui mineral în exces poate influența disponibilitatea altor minerale.   De exemplu, prezența molibdenului (Mo) și a sulfului (S) poate afecta disponibilitatea cuprului (Cu). Mineralele majore, cum ar fi calciu (Ca), fosforul (P) și magneziul (Mg), sunt necesare în cantități mai mari, comparativ cu altele și se găsesc în concentrații mai mari în organism. Există opt minerale esențiale necesare pentru rumegătoare și acestea includ: cupru (Cu), seleniu (Se), cobalt (Co), iod (I), zinc (Zn) și mangan (Mn).   Un deficit de oligoelemente ar trebui confirmat prin testarea independentă și consiliere, înainte de a suplimenta nutriția. Diagnosticarea unei deficiențe trebuie confirmată prin monitorizarea răspunsului la suplimente. Nivelele crescute de țesut sau sânge pot să nu fie întotdeauna legate de îmbunătățiri eficiente, din punctul de vedere al eficienței. Suplimentarea ar putea duce la risipă și la agravarea problemelor datorate dezechilibrului sau interacțiunilor nedorite, la animal. Este recomandabil să se consulte un nutriționist sau un veterinar, cu privire la tipul și nivelul de suplimente necesare, în cadrul șeptelului, iar atenția trebuie acordată bovinelor pe sisteme intensive, deoarece unele cereale tind să fie scăzute în micronutrienți specifici. Exploatarea eficientă a pășunilor   Pășunatul este adesea cea mai ieftină nutriție, dacă este corect se administret. Utilizarea soiurilor de iarbă moderne, împreună cu tipurile de trifoi potrivite, pot aduce beneficii mari de randament, precum și reducerea necesităților de îngrășăminte cu azot. Creșterile țintă depind de tipul stocului, de pășune și de perioada de pășunat, însă sunt realizabile rate de creștere de 0,8-1,0 kg pe zi, pe parcursul întregului sezon de pășunat.   Controlul înălțimii firului este cheia pentru menținerea calității pășunilor. Înălțimea este esențială, pentru determinarea utilizării ierbii, pe tot parcursul sezonului. Gardurile electrice pot fi utilizate pentru a menține zonele care pot fi păscute mai târziu, în sezon, sau colectate pentru furaje sau însămânțare. Înălțimile se pot intensifica, odată cu evoluția sezonului, cu scăderea creșterii iarbii și cu asigurarea unui ”tampon”, pentru a asigura menținerea cantității de hrană, în special pe măsură ce animalele se dezvoltă. Finisarea prin pășunat   Nivelurile ridicate de calitate și cantitate a ierbii trebuie menținute pentru acest mod de finisare a bovinele. Ulterior, pe măsură ce bovinele cresc, este posibilă suplimentarea hranei, pentru a ajunge la o greutate acceptabilă și un nivel de acoperire a grăsimii. Cu toate acestea, junincile și bovinele de tip nativ, cu maturitate precoce, sunt mai potrivite pentru finisarea pe bază de furaje. Finiserii pot fi păstrați pe o rație completă de finisare ad-lib, atât timp cât solul este suficient de uscat.   Mutarea jgheaburilor cu furaje va ajuta în mod considerabil. Se recomandă să se ofere paie, ca sursă de fibre lungi, deoarece, în zilele umede, bovinele pot consuma o proporție mare, din consumul lor total, deoarece suferă de probleme cu acidoza. Ratele de hranire de 0,5 kg concentrat, la 100 kg greutate în viu, sunt recomandate pentru animalele de pășunat, aproape de finisare. Prin urmare, un animal de 500 kg ar necesita aproximativ 2,5 kg/cap pe zi. Cu toate acestea, în cazul în care alimentarea cu iarbă este slabă, pot fi necesare rate mai mari de concentrate, pentru a atinge obiectivele de finisare. Concentratele adecvate trebuie să aibă o cantitate mare de energie, de cel puțin 30% amidon și zahăr, cu 12-14% CP în DM. Atunci când sunt necesare niveluri ridicate de hrană suplimentară, este probabil ca vitele să fie mai potrivite pentru a fi adăpostite și finisate în interior.   Asigurarea calității carcaselor   În mod firesc, fermierii trebuie să producă o carne de vită de calitate, pentru a îndeplini specificațiile de piață definite și, astfel, să maximizeze valorile de vânzare. Mai multe aspecte ale managementului hranei sunt legate de calitatea carcaselor, după cum urmează: -Învelișul de grăsime:Depunerea de grăsime are loc odată cu creșterea în vârstă și greutate a bovinelor. Comparativ cu țesutul slab, este nevoie de patru ori mai multă energie, pentru a depune 1 kg de țesut adipos. Prin urmare, este important ca animalul să fie evaluat în mod regulat, pentru a evita grăsimea excesivă, care este costisitoare care și va fi tăiată de către procesor.Finisarea rapidă:Bovinele se deplasează mai rapid prin clasele de grăsime. Finisarea la o rată de 1,2 kg/zi poate dura șase săptămâni, în timp ce finisarea la o rată de + 1,5kg / zi poate dura trei săptămâni. Culoarea grăsimii:Dieta este un factor major care determină culoarea grăsimilor. În special, pigmenții carotenoizi din furajul verde pot provoca o colorație galbenă. Bovinele hrănite cu cereale au grăsimi mai albe, decât bovinele hrănite cu furaje. Efectul de îngălbenire asupra culorii grăsimilor din diferite furaje poate fi clasificat în ordine descrescătoare după cum urmează: -ierburi pășunate, -siloz/concentrate de iarbă, -grâu integral-porumb însilozat.  Vârsta la sacrificare: Poate avea un efect semnificativ asupra calității cărnii, precum și asupra eficienței furajelor. Bovinele mai vârstnice produc o carne mai dură. Pentru a evita duritatea nedorită, se recomandă ca junincile și vițelele să fie finisate sub vârsta de 30 de luni, în timp ce taurii tineri trebuie să aibă vârsta mai mică de 16 luni.Perioada de depozitare:În general, carnea de vită obținute de la bovine alimentate cu iarbă are o durată de depozitare mai mare decât carnea de vită alimentată cu concentrat, datorită concentrației mai ridicate de antioxidanți. Suplimentarea vitaminei E cu diete de finisare pe bază de concentrat, poate prelungi termenul de valabilitate și poate proteja aroma.Obținerea feedback-ului privind abatorizarea:Întotdeauna, analizați modul în care sunt clasificate bovinele, pentru a vedea dacă trebuie adaptate rațiile sau selecția pre-sacrificării bovinelor. Informațiile despre starea de sănătate pot indica, de asemenea, problemele cu rația, de exemplu, abcesele hepatice pot fi cauzate de acidoză în rumen.