Acum, să luăm argumentele acuzației la rând: 1-Din punct de vedere tehnic-financiar, diminuarea cotei de TVA pentru produsele bio nu se poate face decât prin forțarea legii, mai bine spus, prin încălcarea ei, pentru că aceste produse nu sunt cuprinse în Codul CAEN, așa cum a observat cu îndretățire, ieri, domnul Aurel Popescu, președintele Rompan. Așa este. Chiar dacă ai un amărât de certificat Bio, obținut, după cum ne-a declarat domnul Sorin Minea, cam cu 5.000 de euro, cheltuieli totale, nu ai cum să evidențiezi în actele contabile produsul x. Pentru că bio poate fi și un salam, și o pâine, și o dudă. Așadar, ai DOAR salam, pâine, brânză, dude! 2-Tot ieri, domnul Daniel Constantin, acela pe care toată lumea, inclusiv subsemnatul, îl consideră a fi cel mai bun șef al Agriculturii de după decembrie 1989, declara pentru Mediafax (declarație preluată de Gândul și Național), că o Directivă a Comisiei Europene nu permite diminuarea TVA-ului la produsele alimentare la o cotă mai mică de 15 %, până în data de 31 decembrie 2015. Păi, de aici decurg câteva lucruri:
Ba, mai mult, prin reducerea TVA-ului doar la produsele bio, se deschide încă o ușă, corupției. Pentru că, mulți vor începe să se acrediteze Bio, și, Dumnezeu va ști, cu Mare Mila Lui, cum vor obține acele acreditări! Vestea de ieri, a stârnit numeroase reacții. De exemplu, Laurențiu Baciu afirma, citat de același Mediafax, că reducerea taxei la ”bio” ”este un moft al Dacianei”. La rândul său, luată la rost de presă, fiica lui Tătuțu și soție de actual prrim-ministru afirma că ”reducerea TVA-ului la produsele ecologice va contribui la îmbunătățirea alimentației populației, precum și la transparentizarea acestui sector”. Hai, na! Cu doar 2 % din ponderea produselor alimentare bio îmbunătățești hrana românilor care, în majoritatea lor covârșitoare nu au bani să cumpere loboda eco a domnului Marius Cioceanu? Să faci sectorul bio mai transparent? Atunci, să ne spună doamna Daciana Sârbu dacă, în procesul de acreditare eco-bio se face analiza la plumb. Să ne spună și cum pot fi controlate precipitațiile, în așa fel încât noxele din aer să nu ajungă pe pământ. Să ne spună și cum se fac certificările bio, cine le face (în afară de funcționarii MADR), și cât costă o asemenea manoperă? Și, încă: Să înțelegem că guvernul nu știe cât pierde România din cauza TVA-ului de 24 % la carne și produse din carne, în fiecare an? Unii spun că 400.000.000 de euro, alții, de 600.000.000 de milioane. Să înțelegem că guvernul nu știe că evaziunea la carne a ajuns la 80 %, așa cum a afirmat în conferința de presă de luni, de la sediul Pro Agro, domnul Radu Timiș, Președintele asociației Române a Cărnii? Ba da, prieteni, ba da, doamnelor și domnilor, guvernanții știu prea bine, dar, așa cum afirma în aceeași conferință de presă domnul Dragoș Frumosu, președintele Sindalimenta, dar și toți aceia care lucrează în partea de carne a industriei alimentare și zootehniei românești, guvernul este parte a sistemului evazionist, este parte a sistemului mafiot. De aici, personal, mi se desprinde o concluzie, dublată de o stare de iritare: Simplele acțiuni politicoase din partea investitorilor în acest sector nu mai sunt de ajuns. În plus, nu îi dau dreptate domnului Alex Jurconi, în momentul în care afirmă că ”noi acționăm în notă pozitivă, fără a recurge la forme deranjante”; cu alte cuvinte, își cer pur și simplu dreptul la existență cu pălăriile în mâini, în poziție umilă, exact în fața acelora care, pur și simplu, își bat joc de o întreagă industrie, de un întreg popor. Iar, ca final apoteotic, iată trei întâmplări la care am fost martor: