Potrivit zicalei care ne învață că înainte de a fi bine, trebuie să fie rău, fermierii, procesatorii și retailerii din zona cărnii și a laptelui tot așteaptă binele ăla dar, uite că tot nu vine.

Acum patru ani era pandemia. Acum doi ani, când s-a terminat criza sanitară, toată lumea respira ușurată și era pregătită de un nou început. Un optimism plutea în aer, doar că a început războiul din Ucraina, care a dat totul înapoi, și entuziasm, și afaceri, și tot.

După astea două a venit seceta care, e drept, îi bulversează mai mult pe fermieri decât pe procesatori și comercianți, dar nici ăștia nu au cum să scape, pentru simplul motiv că ăsta e lanțul, suferă toată lumea.

Și chiar suferă. Mai abitir decât ei, suferă consumatorii pentru care puterea de cumpărare li se tot duce la vale, din cauza inflației.

De aici și una dintre marile minciuni, mai-binele statistic. Păi, dacă e să ne luăm după statistică, românii ar trăi mai bine ca danezii, elvețienii sau alții ca ei, doar că lumea nu mănâncă cifre, ci pâine, ouă, carne, lapte și alte de-astea.

Nici fermierii nu pot hrăni animalele cu statistici, fie ele online, fie tipărite, pentru simplul motiv că porcii, vacile, găinile și oile mănâncă furaje și suplimente, nu monitoare de calculator ori foi de hârtie cu sigla INS.

Pe procesatori nu-i încântă cu nimic faptul că, tot statistic, volumul de marfă vândută le-a crescut, dacă profitul real li se prăbușește, apăsați de aberații legislative sau creșteri de costuri de producție.

Nu-i fericiți nici pe retaileri, pentru că, or fi ei favorizați de soartă, dar lucrurile nu stau chiar așa, iar dacă socotim și deciziile astea cu plafonările de adaos comercial, binele ăla despre care ni se vorbește rămâne aparent, nu real.

Și dacă ne gândim la iureșul de taxe care va veni în 2025... (Foto: Freepik)