Una dintre direcțiile strategice pentru dezvoltarea durabilă a sectorului laptelui este integrarea verticală între producția primară și procesarea locală. În România, unde o parte semnificativă din laptele produs nu este colectat industrial, această abordare poate aduce beneficii economice și logistice importante.

Integrarea presupune fie ca fermele să investească în unități proprii de procesare, fie ca procesatorii să colaboreze pe termen lung cu grupuri de producători locali, în baza unor contracte ferme. Rezultatul este un control mai bun al calității, o trasabilitate sporită și o capacitate mai mare de adaptare la cerințele pieței.

Exemplele de succes includ cooperative care au construit mini-fabrici de lactate, unde laptele este prelucrat zilnic și vândut sub marcă proprie. Această abordare aduce o valoare adăugată semnificativă, mai ales pentru segmentele de piață care valorizează proveniența locală și metodele tradiționale de procesare.

Provocările țin de investițiile inițiale, de resursele umane calificate și de reglementările sanitare, care pot fi uneori dificil de respectat în unități mici. Cu toate acestea, există oportunități importante prin programele de finanțare națională și europeană, care sprijină procesarea locală și lanțurile scurte de aprovizionare.

Pe termen lung, integrarea producției cu procesarea poate conduce la un sistem mai rezilient, cu venituri mai stabile pentru fermieri și o ofertă mai diversificată pentru consumatori. Este un model care poate susține revitalizarea satului românesc și care aliniază interesele economice cu cele ale dezvoltării durabile.

(Foto: Freepik)