August, o lună de “foc” din punct de vedere meteorologic, este numită popular și Gustar. Se crede că denumirea vine de la gustul poamelor care se coc în această ultimă lună de vară.

Istoric, numele de August vine de la împăratul roman, Cezar August (Augustus Octavian Caesar, istoricii numindu-l Augustus). Luna August are 31 de zile, ca şi luna Iulie, deoarece Cezar August a vrut să nu aibă mai puține zile decât luna lui Iulius Cezar.

În plină vară toate animalele sunt la pășunat cu excepția celor care pasc în etajul alpin și subalpin (1.800 – 2.500 m alt.), care spre sfârșitul acestei luni se pregătesc să coboare la altitudini mai joase.

Pe fânețele mai productive din zonele de dealuri și montane mai joase începe coasa a doua, numită otavă, care este formată mai mult din frunze, asigurând o calitate foarte bună a furajului.

Dintre lucrările curente efectuate pe pajiști, se remarcă următoarele:

-  continuarea târlirii raționale;

- pregătirea terenului prin erbicidare, frezare, arat, discuit, etc. pentru reînsămânțarea pajiștilor cu covor ierbos degradat (cu excepția celor cu angajamente de agro-mediu și climă, pe care sunt permise doar însămânțări cu specii din flora locală și doar în cazurile în care unele suprafețe sunt afectate accidental);

-  defrișarea tufărișurilor și puieților de arbori care au invadat pajiștile;

-  se continuă recoltatul furajelor pentru fân și masă verde;

-  se cosesc resturile de iarbă neconsumată de pe pășuni;

- alte lucrări de construcții pentru acces, alimentări cu apă, împrejmuire, adăpostire, etc. pentru mărirea gradului de utilizare a suprafețelor de pajiști mai greu accesibile și sporirea confortului uman și animal.

În această perioadă se încheie și lucrările de inventariere și cartare a pajiștilor începute în lunile precedente. Rezultatele acestei acțiuni de mare importanță pentru luarea celor mai potrivite măsuri de îmbunătățire, întreținere, valorificare și dotare a patrimoniului pastoral se înscriu într-o fișă de inventariere.

Astfel de fișe de inventariere ar trebui să existe la toți administratorii fondului pastoral din țara noastră, fie ele persoane fizice sau juridice, crescători de animale individuali, asociații de crescători, primării sau alții.

Fără o evidență clară a întregului fond pastoral nu vom ști care este suprafața actuală reală, stadiul de degradare datorită abandonului, al neîncărcării sau supraîncărcării cu animale, al supratârlirii, nefertilizării și alte lucrări de întreținere alături de dotare pentru valorificarea corespunzătoare a acestui patrimoniu național.

Aceste date sunt strict necesare pentru întocmirea amenajamentelor pastorale sau silvopastorale, după caz, documentații care vor sta la baza îmbunătățirii și folosirii raționale a pajiștilor permanente, asemănător tehnologiilor de cultură a plantelor din terenurile arabile.