Asistăm din plin la declanșarea unei noi ere, în care crescătorii de animale se deplasează la un sistem de producție cu antibiotice limitate, spre unul fără antibiotice. Pentru producătorii de carne de pasăre acest lucru înseamnă căutarea unor alternative sigure, naturale și dovedite pentru efectivele lor. Tocmai de aceea, vă prezentăm câteva sfaturi de nutriție, oferite de Jules Taylor-Pickard, membru al echipei Alltech, care a publicat recent un studiu pe această temă în publicația de circulație europeană All About Feed.Next Generation   Cererea globală de consum pentru carnea de pasăre fără antibiotice a pus presiune asupra furnizorilor de alimente, care, la rândul lor, îi provoacă pe fermieri să furnizeze produse care îndeplinesc aceste specificații. La rândul lor, fermierii au folosit în mod istoric coccidiostatici, pentru a controla coccidioza protozoare, dar și antibiotice, pentru a suprima bolile bacteriene (de exemplu, enterita necrotică de la Clostridium perfringens și agenți patogeni umani, cum ar fi Salmonella spp. Și E. coli). Însă, acum, în multe țări, tratamentele chimioterapeutice nu mai sunt adăugate în mod frecvent în hrana pentru animale, în special în cele din UE și sunt administrate acum numai la discreția medicilor veterinari, pentru a controla o anumită cauză de provocare a bolii. Ca atare, producătorii caută alternative sigure, naturale și dovedite.   Însă, alternativele dietetice, cum ar fi oligozaharidele de mannan (MOS), derivate din peretele celular al drojdiilor Saccharomyces cerevisiae1026, au fost recunoscute de mult timp pentru capacitatea lor de a bloca colonizarea agenților patogeni intestinali, cum ar fi speciile Salmonella și E. Coli, la păsările de curte (Rosen et al. , 2007). O fracție bogată în mannan de a doua generație, derivată din MOS, este mai concentrată și poate fi inclusă la concentrații mai scăzute în alimentația păsărilor, cu aceleași beneficii. De exemplu, un studiu efectuat de Mathis (2011) la Southern Poultry Research, Georgia, a arătat rezultate pozitive în greutatea corporală și FCR la puii de carne hrăniți cu MRF, comparativ cu cei cărora li s-a administrat un control negativ.   Scorul obținut poate fi folosit ca indicator al stării de sănătate a păsărilor și al statutului bolii, mai ales în condițiile în care așternutul umed este o problemă majoră în producția comercială. Cercetările au arătat că hrănirea puiilor MRF a îmbunătățit semnificativ starea așternutului, comparativ cu controlul (P <0,05). Rata scorului la păsările hrănite cu bacitracină md nu a fost semnificativă, statistic, pentru cei hrăniți cu MRF (Mathis, 2011).   O meta-analiză efectuată de Hooge et al. (2013), a constatat că MRF a fost eficient în promovarea performanței, pentru puii de carne, datorită creșterilor semnificative a greutății corporale medii (+0,08 kg), și a scăderii raportului mediu de conversie (-0,033). În acest sens, pot fi citați mai mulți autori: Hooge și colab. (2004), Rosen (2007), Hooge și colab. (2009) și rezultate mai recente (Hooge et al., 2013). Grupurile hrănite cu MRF au avut performanțe echivalente statistic, față de păsările de control din grupurile hrănite cu antibiotice, arătând potențialul de substituire a antibioticelor cu alternative naturale.   Afecțiuni intestinale multifactoriale   Odată cu eliminarea antibioticelor profilactice, tratamentul infecțiilor multifactoriale, cum ar fi coccidioza, o problemă comună în producția de păsări de curte, și izbucnirea Campylobacter, rămân o provocare (Williams, 2005). Multiplele specii de Eimeria spp. și de protozoare invadează diferite regiuni ale mucoasei intestinale a păsărilor, provocând daune structurale, inflamație și secreție crescută de mucus.   Astfel de daune conduc la malabsorbțiea nutrienților, diaree și, în cazuri grave, la o mortalitate crescută (Sandu, 2018). La nivel global, se estimează că pierderile financiare cauzate de coccidioză, depășesc mai mult de 2,8 miliarde de euro, anual, (Dalloul et al., 2006). Ca urmare, producătorii de păsări de curte au fost încurajați să utilizeze strategii îmbunătățite de gestionare și alternative naturale de nutriție, cum ar fi MRF, combinate cu alte ingrediente active intestinale, inclusiv extracte de plante, pentru a reduce efectele negative și riscurile pentru sănătatea păsărilor și sănătatea publică.   Cercetările efectuate de Duffy și Tucker (2013) au arătat că o combinație de MRF și extracte de plante (MRF-PL) a redus nivelul de Eimeria spp. cu 14% și FCR îmbunătățită, de la 1,77 la 1,73, la puii de carne, chiar dacă au fost deja vaccinați împotriva coccidiozei.   Histomonoza   Un alt agent patogen care provoacă daune, în mod predominant, la păsările de curte, este histomonioza, asociată frecvent cu boala capului negru (BD) la curcani. Parazitul protozoar, Histomonas meleagridis, în combinație cu E. coli, provoacă enterohepatită infecțioasă, prin care protozoarele și bacteriile se reproduc în intestin, intră în fluxul sanguin prin cecum și creează leziuni clinice în ficatul păsării (Bradley și Reid, 1966 ).   Legătura dintre protozoare și bacteriile observate în BD sugerează că modularea microbiotă intestinală și promovarea sănătății intestinale pot fi benefice pentru prevenirea și reducerea semnelor clinice și a mortalității. Co-infectarea organismelor protozoale (coccidioza și boala capului negru), provoacă un impact economic sever, din cauza bolii clinice (Macdougald și Hu, 2001). Încercările cu păsările infectate cu histomonioză (Duffy and Tucker, 2006), au arătat că MRF și extractele de plante au depășit cel mai frecvent infecția, după ce li s-a administrat  Histostat, atât în ​​cazul FCR, cât și în cazul mortalității și al leziunilor hepatice reduse, în cazul păsărilor infectate.   Campilobacterioza   Campylobacterioza este o preocupare majoră pentru sănătatea umană, putând fi incerată prin consumul de carcase contaminate. Păsările de curte pot fi neafectate, dar, în mod obișnuit, păsările poartă agentul patogen în intestin, care poate fi transmis la carne în timpul procesării.   Corrigan și colab. (2017) a arătat că alimentația cu MRF a redus în mod semnificativ nivelurile de colonizare a Campylobacter în efectivul de păsări de curte și, prin urmare, s-a obținut o creștere sporită în greutate, comparativ cu păsările de control. Se consideră că MRF acționează indirect prin modificarea compoziției comunității bacteriene (Corrigan et al., 2015) și a structurilor intestinale (Baurhoo et al., 2009) sau prin stimularea răspunsului imun (Munyaka et al., 2012).   Concluzie   Pentru a satisface cererile crescânde de diete fără lapte AGP pentru păsările de curte, pentru a răspunde preocupărilor globale ale consumatorilor cu privire la rezistența la antibiotice, sunt necesare alternative sigure și naturale, pentru a sprijini performanța, sănătatea și bunăstarea păsărilor de curte. Studiile de cercetare care utilizează ingrediente naturale provenite din furaje, cum ar fi MRF și extractele de plante, au arătat că acestea sunt măsuri eficiente de combatere a bolilor digestive, care compromit, atât păsările de curte, cât și sănătatea umană.