Industria laptelui din România traversează o perioadă plină de provocări, într-un context în care presiunea costurilor, schimbările în preferințele de consum și concurența externă determină o adaptare constantă a procesatorilor. Deși România produce anual aproximativ 4,4 milioane de tone de lapte, doar 25-30% din această cantitate ajunge în procesare industrială, restul fiind consumat local sau vândut direct.

Una dintre cele mai mari dificultăți pentru procesatori o reprezintă volatilitatea prețului materiei prime. Prețul laptelui crud a oscilat între 1,9 și 2,4 lei/litru în 2023, punând presiune pe marjele de profit ale unităților de procesare. În paralel, costurile crescute cu energia au dus la scumpirea procesului de fabricație, impactând costul final de producție cu 10-15% față de anii anteriori.

Concurența produselor lactate de import reprezintă un alt obstacol important. În special lactatele provenite din Ungaria, Polonia sau Germania câștigă teren în marile lanțuri de retail, în special pe segmentul prețurilor scăzute, afectând vânzările brandurilor locale.

Consumul de lactate în România înregistrează un trend descrescător pe anumite categorii. Consumul de lapte lichid a scăzut sub pragul de 60 litri pe locuitor/an, fiind influențat și de apariția alternativelor vegetale. În schimb, consumatorii români sunt tot mai interesați de produse sănătoase, precum laptele fără lactoză, lactatele bio sau cele tip A2, dar acestea implică costuri suplimentare de producție.

La nivel legislativ, reglementările europene impun procesatorilor români măsuri suplimentare de sustenabilitate, inclusiv reducerea ambalajelor din plastic și creșterea trasabilității pe tot lanțul de producție. Totodată, monitorizarea compoziției produselor a devenit mai strictă, fiind verificate în mod constant elemente precum conținutul de proteine sau aditivi.

Pe de altă parte, industria laptelui din România are și oportunități importante. Creșterea segmentului de produse premium, cum ar fi lactatele artizanale și cele cu indicație geografică protejată, oferă șanse pentru procesatorii locali. De asemenea, extinderea exporturilor către piețele din Orientul Mijlociu și investițiile în automatizare pentru reducerea pierderilor tehnologice pot contribui la redresarea și consolidarea sectorului.

În concluzie, industria laptelui se află la un punct de inflexiune, unde supraviețuirea și dezvoltarea procesatorilor va depinde de capacitatea acestora de a investi în modernizare, de a diversifica gama de produse și de a se adapta continuu cerințelor consumatorilor.

(Foto: Freepik)