Poate fi adevărat că francezii nu mai au unt, se întreabă analiștii economici ai BBC? Și este adevărat că țara cu cel de-al doilea cel mai mare sector al produselor lactate din Europa, după Germania, este incapabilă să ofere propriilor consumatori acest produs de bază?Răspunsul este da ... și nu Da, într-adevăr, există criză de unt în magazinele franceze. Rafturile sunt goale. Oferta din supermarket-uri a devenit limitată, dar pe zona de private label, însă consumatorii pot găsească mai multe variante ”de firmă”, dar mai scumpe. Apărându-și interesul, reprezentanții retailului francez spun: ”Piața untului se confruntă cu un deficit fără precedent, inclusiv cu o criză a laptelui-materie primă, care provoacă magazinelor probleme de aprovizionare”. Însă, este o pseudo-criză de unt private-label, din cauza stocurilor, afirmă BBC. Așadar, de fapt, nu există nicio criză de unt. Dacă francezii au nevoie de unt, îl vor găsi. Dar este evident pentru toți că sistemul nu funcționează așa cum ar trebui să o facă. Ceva nu merge bine. Experții au atribuit mai multe cauze. Export+reîntoarcerea la unt Piața mondială a untului s-a modificat substanțial. În special, chinezii au descoperit un gust pentru produse de patiserie în stil occidental, care necesită untul ca ingredient esențial. În același timp, consumatorii europeni și americani se reîntorc la unt. După ani de zile în care ni sa spus că grăsimea animalelor e rea, astăzi sfatul se schimbă. Acum, demonul este zahărul. Untul a fost reabilitat. La fel cum cererea de unt creste pe piata mondiala, oferta scade. Potrivit Observatorului pieței laptelui din UE, Noua Zeelandă, cel mai mare producător de produse lactate din lume, a exportat cu 11% mai puțin unt între ianuarie și august, față de anul precedent. Și în UE, există probleme specifice. Sfârșitul cotelor de lapte în 2015 a dus la o grabă imediată de a produce lapte. Dar acest lucru a declanșat o prăbușire a prețurilor la lapte, ceea ce a făcut ca unii producători să renunțe la piață. A fost, de asemenea, o problemă cu vremea proastă; 2016 nu a fost un an bun în Franța pentru asigurarea hranei pentru animale, ceea ce înseamnă scăderea producției de lapte în 2017. Odată cu cererea în creștere a țițeiului și de scăderea ofertei și pe această piață, rezultatul cumulat este evident. Prețurile se îndreaptă ”spre nord”. Într-adevăr, în ultimul an și jumătate, prețul a variat de la 2.500 de euro (2.200 de euro) pe tonă, în aprilie 2016, până la 6.500 de euro, în septembrie 2017. Francezii sunt șmecheri pe seama propriilor consumatori Dar acești factori nu sunt pur francezi. Fiecare țară din lume trebuie să facă față acestor schimbări de piață. Însă, de ce numai în Franța vedem spațiile din rafturi? Există un răspuns simplu la această întrebare: rigiditățile sistemului de prețuri și distribuție al Franței. În alte țări, cum ar fi Germania, supermarketurile au răspuns la schimbarea pieței de unt din lume prin stabilirea curentă a prețurilor. În Franța, costul pentru cumpărător al unui pachet de unt nu s-a schimbat. Acest lucru este cauzat de faptul că prețurile la unt sunt stabilite anual în Franța, în negocierile dintre supermarketuri și producători. Următoarea rundă de discuții nu se dorește până în februarie, așa că, până atunci, supermarketurile se oferă doar să plătească ceea ce s-a convenit acum nouă luni, când untul era mult mai ieftin. Însă producătorii francezi nu sunt nebuni. Ei văd că piața mondială este mult mai atractivă decât piața internă. Deci, ei spun ”non” la supermarket-uri, și vând în străinătate. Acesta este motivul pentru care răspunsul la întrebare este, atât da, cât și nu: Nu, nu există lipsă de unt. Franța are destul. Cu toate acestea, untul se îndreaptă în alte locuri decât ar vrea consumatorul francez. În plus, sunt și stocuri care se joacă pe burse. Deci da, există o lipsă de unt, afirmă glumind BBC. Însă, în mod normal, lucrurile vor fi din nou roz, mai precis, ”untoase”, în viitorul imediat, iar cei de la BBC aduc ca argument graficul de mai jos: