Stiri

147

”Food Crime” pe mapamond

autor

MeetMilk.ro

distribuie

Termenul de ”food crime” este cât se poate de cuprinzător. Potrivit legislației din fiecare țară, el începe de la simple greșeli de etichetare și poate sfârși cu criminalitatea în forma ei cea mai accentuată. Apoi, noi, ca ”buni” români ce ne aflăm, ne-am învățat să ne autocaracterizăm, de regulă, în cele mai neprietenoase nuanțe, nebăgând de seamă că, de fapt, peste tot e la fel: dacă se poate fura, toată lumea fură!Brazilia: Operațiunea ”Carne albă”   Unul dintre scandalurile care au ținut toată primăvara și tot începutul de vară al presei de specialitate din occident, a fost acela al cărnii importate din Brazilia, țară cuprinsă de necaz, după ce poliția a lansat un raid masiv asupra procesatorilor de carne, dintre care unii sunt acuzați de corupție și comercializare de carne putredă. Ca urmare a raidurilor, autoritățile de acolo au suspendat 33 de funcționari guvernamentali, au închis trei abatoare și au plasat încă 21 de instalații sub controlul guvernului.   Asta, după ce poliția federală a lansat operațiunea ”Carne albă”, în care mai mult de 1000 de ofițeri au intrat în forță în fabricile de carne din șase state braziliene. Potrivit Global Meat News, anchetatorii susțin că unii manageri din fabrici au mituit politicieni și inspectori de sănătate pentru a asigura certificatele de export și aprobarea siguranței alimentare pentru carnea care nu a fost verificată niciodată pentru standardele de igienă.   Ancheta, care nu a fost finalizată nici până la această oră, este cea mai mare realizată vreodată în istoria poliției federale braziliene, care a declarat că operațiunea a fost lansată pentru a dezmembra o ”organizație criminală” care a folosit mita pentru a facilita producerea de carne de vită și pasăre falsificată.   Pe măsură ce criza din industrie a continuat să crească, președintele Braziliei, Michel Temer, s-a văzut nevoit să organizeze întâlniri cu asistenți ministeriali și ambasadori din Europa, SUA și China, pentru a aborda problema. El a spus că toate țările care importă carne braziliană sunt binevenite să inspecteze abatoarele braziliene. După întâlnire, Temer i-a invitat pe oficialii străini la un restaurant din capitala Brasília, pentru a demonstra că, de fapt, carnea braziliană este sigură pentru consum.   Brazilia este unul dintre cei mai mari exportatori de carne din lume, iar în 2016 a generat 13,9 miliarde de dolari din comerțul cu carne, la nivel mondial, potrivit statisticilor World Trade. Dar, anatema a fost aruncată de propriii ofițeri de poliție: Trei abatoare conduse de procesatorul de carne JBS au fost vizate de poliție, două în Paraná și una în Goias. Compania a anunțat că un medic veterinar JBS, angajat la fabrica din Lapa, din statul Paraná, a primit o ”măsură judiciară”. Medicul veterinar în cauză a efectuat servicii de inspecție pentru Ministerul Agriculturii din Brazilia dar, de fapt, a falsificat sute de rapoarte de siguranță alimentară.   Detaliile legate de implicarea exactă a JBS în scandalul de carne stricată rămân neclare. Cu toate acestea, JBS a declarat că a respectat standarde de calitate ”riguroase” și controale care garantează siguranța alimentară. Ca urmare, Asociația Braziliană a Exportatorilor de Carne de vită (ABIC), a emis o declarație pentru a confirma faptul că niciuna dintre cele 29 de fabrici de carne de vită conduse de membrii săi nu a fost implicată în acest scandal, deși procuratura braziliană a deschis mai mult de 160 de dosare penale în care sunt implicați fermieri, proprietari de fabrici, medici veterinari și oficiali guvernamentali.   ”…iar în Spania, o mie trei”   O celebră arie din opera Don Juan, de Mozart, are ca refren la fel de celebrele cuvinte ”iar în Spania, o mie trei”. Desigur, Don Juan se referea la metrese, dar cam așa s-ar putea spune și despre nivelul criminalității din domeniul carnii din această țară, iar veștile sunt foarte proaspete, Meat Industries publicând informații în acest sens chiar în ziua de 7 iunie a.c.   Ele au venit chiar de la poliția spaniolă, care a declanșat două operațiuni separate de investigare a unor acte de criminalitate cu carne. În încercarea de a-și proteja membri, Asociația Națională a Industriei de Procesare a Cărnii din Spania (ANICE), a afirmat că activitatea ilegală este rară. Dar, Agenția spaniolă de urmărire penală, Guardia Civil, a arestat 16 persoane în două operațiuni desfășurate în luna mai, pentru a bloca criminalitatea din lanțul de aprovizionare cu carne. La rândul ei, însă, organizația non-profit ANICE, a acuzat Guardia Civil de ”crearea impresiei că criminalitatea din Industria spaniolă a cărnii este o problemă”. Secretarul ANICE, Miguel Huerta, a subliniat poziția organizației într-un e-mail, comentând despre ceea ce, din perspectiva unui outsider, arată o creștere a numărului infracțiunilor de acest gen în Spania. În mesaj, se afirmă:   ”Companiile spaniole din Industria cărnii sunt sub presiune, chiar dacă există neregularități. Cu toate acestea, pentru a asigura conformitatea în numele companiilor din sector, ANICE efectuează un studiu pentru a verifica dacă etichetarea este adaptată la conținutul produsului prin analiza de tip PCR (polimerază în lanț). Analizăm aleatoriu probe ale produselor, cum ar fi carnea de vită, carnea burger, chiftele și lasagna, iar rezultatele vor fi publicate în curând.”   De cealaltă parte, însă, observatorii atenți spun că ANICE denaturează imaginea reală, prin efectuarea de teste de calitate, când de fapt, criminalitatea se manifestă pe lanțul de aprovizionare, vizate fiind aici cazuri masive de evaziune. Cauzele par a fi sociale și economice: Spania are încă o rată ridicată a șomajului, iar economia sa a fost afectată de criza financiară din 2008, așa că actele de criminalitate din domeniu  sugerează că firmele spaniole de carne se află sub o presiune tot mai mare. Din partea cui?   ”Industria cărnii și companiile din sectorul alimentar, în general, se află sub presiunea companiilor mari de distribuție cu amănuntul, pentru a oferi produse de consum cu costuri reduse”, recunoaște Huerta, care adaugă: ”Aceasta nu este o justificare pentru neconformitate, ci ar trebui să determine anumite legături în lanțul alimentar să ia în considerare necesitatea de a pune garanții de calitate și de produs, înainte de a cere diminuarea prețurilor. Altfel, se poate pune în pericol viabilitatea întregului lanț de carne”.   Din nou, însă, realitatea spune altceva: Într-un alt dosar, alte 14 persoane au fost arestate, după ce ofițeri sub acoperire au investigat o companie spaniolă care se aproviziona din Africa de Nord, prin contrabandă, cu carne-materie primă, o depozita într-un depozit clandestin lângă păsări moarte și șoareci, și o revindea către măcelăriile din Madrid!   ”Și tu, Brutus!?” Adică, până și Elveția!?   Chiar dacă faptele sunt mai vechi, merită să le amintim, mai ales că e vorba despre o țară pe care o amintim mai mereu asociind-o cu perfecțiunea: Elveția. Există anumite industrii care par să meargă mână în mână cu crima organizată. Iar una dintre acestea este cea a lactatelor, mai precis, sectorul brânzeturilor. Și, cum brânza elvețiană este un rafinament dorit de mulți, una dintre cele mai longevive rețele mafiote a funcționat în această țară, în fapt, fiind vorba despre ”Schweizer Käseunion”, așa cum a fost ea denumită. Organizația, cu legături în toată Europa, dar și în Statele Unite, a funcționad din 1914, cânt a fost înființată de câțiva angrosiști de brânzeturi, și până în 1999, când a fost destructurată de autoritățile elvețiene, în colaborare cu Interpolul și OMC.   Formată în timpul deficitului alimentar provocat de primul război mondial, rolul inițial al Uniunii a fost acela de a controla cantitatea de brânzeturi care ar putea fi exportată din Elveția, pentru a se asigura că toți cetățenii țării au destule posibilități de a se hrăni. Dar rolul lor s-a extins rapid în alte domenii, cum ar fi controlul calității și reglementarea prețurilor, luînd mai apoi discreționar decizii în fiecare punct al comerțului. Mecanismul era simplu: Dacă nu plăteai mită, nu primeai ștampila de aprobare a cartelului. Rezultatul: În primă fază, erai retrogradat în secțiunea de la supermarket, iar, apoi, dacă tu, producător, te încăpățânai să rămâi cinstit, nu mai erai primit în niciun magazin!   Mai mult! Deși Elveția a produs mii de tipuri de brânză, înainte de Primul Război Mondial, Uniunea era interesată doar de trei: Emmental, Gruyere și mai puțin cunoscutul Sbrinz, o brânză puternic maturată. Așa stând lucrurile, producătorii care au făcut altceva decât tripticul aprobat de Uniune nu au mai putut să vândă nimic, rețeaua mafiotă controlând comerțul, în timp ce aceia care s-au specializat în soiurile ”legitime”, s-au bucurat de un succes de neegalat. Pentru a spori vânzările lui Emmental și Gruyere, Uniunea a inventat chiar o rețetă nouă, convingându-i pe străini că aceasta este brânza națională a Elveției. Numele ei? Fondue.   În cele din urmă, devenind extraordinar de puternică, rețeaua care avea satut juridic, dar acționa discreționar, în stil mafiot, realizând venituri ilegale!, a fost destructurată, pentru anihilarea ei fiind cooptată și Organizația Mondială a Comerțului! Italia, fără Parmigiano? Și fără mafie? Ce glumă!   Ultima acțiune a poliției italiene, în domeniul ”Food crime” a avut loc chiar în decembrie anul trecut, când poliția din nordul Italiei a dezmembrat un inel criminal dedicat furturilor de alimente. Hoții au vizat fabrici de brânzeturi, magazine și case din regiunea Emilia-Romagna, cunoscute pentru produsele și mărcile sale de cea mai bună calitate, inclusiv brânza Parmigiano-Reggiano, un produs protejat și fabricat doar în mediul rural din jurul orașului Modena, Bologna și Parma. În urma acțiunii au fost arestate zece persoane,după cum a declarat poliția din Modena.   Poliția a lansat operațiunea după ce a primit informații despre o serie de furturi alimentare de valoare ridicată, în 2015 și 2016. Ofițerii au descoperit că un membru al bandei, care a avut legături profesionale cu întreprinderile agricole din regiune, a transmis informații complicilor săi, care apoi au săvârșit furturile.   Furtul de alimente este o problemă larg răspândită în Italia, iar parmezanul este o țintă populară pentru hoți. Doar o roată de 40 de kilograme a brânzei de 24 de luni valoarează 500 de euro, iar faptul că producătorii rurali sunt adesea prost echipați,  atunci când vine vorba de măsuri de securitate, îi determină să fie ținte perfecte.   Ulterior furtului, deși fiecare roată poartă un filigran trasabil, hoții porționează brânza, o reambalează în ambalaje perfect falsificate, sau chiar originale, obținute prin mituirea muncitorilor de pe liniile de ambalare, care fură etichete, folii, sigilii etc., și o revând pe piețele provinciale sau pe piețe din alte țări ale Uniunii Europene, și nu numai, realizând venituri foarte, foarte mari.

aflat

anterior
urmator

read

newsletter1

newsletter2