(Comunicat) ARC salută succesul obținut de România prin grupul Asociația Producătorilor de Salam de Sibiu (APSS) în certificarea Salamului de Sibiu ca Indicație Geografică Protejată (”IGP”). Susținem în continuare, ca și până acum, demersuri similare care sa aducă produselor românești cu tradiție recunoașterea internațională bine-meritată.   Certificarea IGP a fost aprobată prin Regulamentul de punere în aplicare UE 2016/234 al Comisiei din 9 februarie 2016 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Salam de Sibiu (IGP)], intrat în vigoare în 10 martie 2016 (”Regulamentul IGP”). Pentru a putea beneficia de o anumită indicație geografică protejată, un produs agricol sau alimentar trebuie să fie conform unui caiet de sarcini (document care se depune împreună cu documentația de înregistrare),[1] care menționează și organismul însărcinat cu certificarea produsului. Documentația pentru obținerea certificării a fost depusă la APSS, un grup format din doar 5 dintre producătorii de Salam de Sibiu din România. După obținerea certificării IGP, retailerii au fost informați pe data de 14 martie 2016 că ulterior intrării în vigoare a indicației geografice protejate la nivelul UE, singurele produse care pot fi plasate pe piață sub denumirea ”Salam de Sibiu” sunt cele care respectă caietul de sarcini aferent și că, pentru aceste produse, conformitatea este evaluată doar anterior comercializării de către Certind SA. Retailerii au fost notificați că în procesul de plasare al produselor la raft să țină cont de faptul ”că doar acele sortimente care beneficiază de certificatul de conformitate Certind SA pot fi comercializate sub denumirea de Salam de Sibiu”.   Față de această situație ARC dorește să aducă următoarele precizări:  

• Deși printre obiectivele grupului de producători (APSS) care a inițiat procedura de certificare IGP se numără apărarea și protejarea pe piața națională a produsului Salam de Sibiu și asigurarea de șanse și drepturi egale pentru toți agenții economici activi pe piața produsului Salam de Sibiu, acțiunile APSS nu reflectă acest deziderat. APSS nu se poate substitui autorității de control naționale (în speță Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Regionale – ”MADR”), autoritatea națională fiind organismul care ar fi putut realiza o asemenea comunicare.

• Este imperativ să se prevadă o perioadă de ”tranziție” în interiorul căreia toți producătorii de Salam de Sibiu, produs în conformitate cu cerințele din caietul de sarcini depus în vederea obținerii certificării IGP, să aibă posibilitatea reală de a comercializa produsele aflate în stocuri, produse anterior datei intrării în vigoare a Regulamentului UE 2016/234 și de a derula demersurile necesare obținerii certificării pentru a putea produce în continuare, în conformitate cu rigorile impuse de certificarea IGP, produsul cu denumirea Salam de Sibiu.

• Însăși legislația europeană relevantă în materie prevede, în materia etichetării și prezentării produselor alimentare cu certificare IGP, că ”trebuie prevăzut un termen rezonabil pentru ca operatorii să se poate adapta la această obligație” (de ex. obligația producătorilor de a marca pe ambalaje simbolurile comunitare sau indicațiile corespunzătoare). În condițiile în care legislația europeană prevede o perioadă de tranziție pentru realizarea etichetării corespunzătoare, cu atât mai mult este evident faptul că perioada de tranziție trebuie să fie acordată și pentru a da producătorilor posibilitatea de a comercializa produsele fabricate înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului IGP.

• O interpretare contrară ar conduce la situația absurdă în care certificarea IGP, în loc să fie un element de prestigiu și un element de marketing semnificativ pentru producătorii unui produs astfel certificat, ajunge să devină un izvor de pierderi ”legiferat”, deoarece producătorii unui astfel de produs ar fi în imposibilitatea valorificării stocurilor de produse fabricate înainte de obținerea certificării, prin simpla absență a unei perioade rezonabile de tranziție. Trebuie menționat că o astfel de certificare trebuie, în conformitate cu reglementările europene, obținut înainte de plasarea produsului pe piață dar după obținerea certificării IGP a produsului respectiv. Mai mult decât atât, procesul de certificare pentru Salamul de Sibiu durează 70 de zile (ciclul de fabricație al acestui produs).

• Este demn de menționat că în contextul prezentat, respectiv intrarea în vigoare a certificării IGP pentru Salamul de Sibiu în luna martie și dispozițiile reglementărilor relevante (sus-menționate), niciun producător din România nu ar putea astăzi să fi obținut deja certificarea Certind SA pentru produsele existente pe raft – toate acestea fiind deja produse și puse pe piață anterior intrării în vigoare a Regulamentului IGP.

• Nu în ultimul rând, aplicarea cu efect imediat și ignorarea unui termen rezonabil pentru ca toți operatorii să se conformeze obligațiilor și să obțină certificarea IGP este în mare măsura susceptibilă de a altera concurența pe piață. Susținem acest lucru întrucât produsele deja fabricate și livrate retailerilor de către producători (alții decât APSS) nu mai pot fi plasate pe piață ca urmare a solicitarii adresate de catre APSS retailerilor, în data de 14 martie 2016, ceea ce creează în mod evident un dezavantaj concurențial celorlalți producători și o barieră la intrarea pe piață.

ASOCIATIA ROMANA A CARNII[1]Art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare