O brânză tradițională din Bistrița-Năsăud primește recunoașterea oficială a Uniunii Europene. „Brânza frământată de Teaca” devine al 18-lea produs românesc înscris în sistemul european de protecție a indicațiilor geografice și al specialităților tradiționale.

România își consolidează poziția pe harta gastronomică a Europei. Începând cu 9 septembrie 2026, denumirea „Brânză frământată de Teaca” beneficiază oficial de protecție europeană ca Indicație Geografică Protejată (IGP), după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2026/2017 al Comisiei.

Recunoașterea nu este doar o formalitate administrativă. Pentru producătorii locali, ea înseamnă protejarea unei identități construite în timp, iar pentru consumatori reprezintă o garanție că produsul comercializat sub această denumire respectă caracteristicile și metoda de producție consacrate în arealul său tradițional.

O brânză legată de locul în care s-a născut

„Brânza frământată de Teaca” este produsă în satul Teaca, comuna Teaca, județul Bistrița-Năsăud, iar legătura dintre produs și teritoriu reprezintă una dintre componentele esențiale ale recunoașterii europene.

Este vorba despre un produs realizat din lapte crud de vacă, nepasteurizat, printr-un proces tradițional care include închegarea, prelucrarea și încălzirea coagulului, formarea cașului, maturarea, sărarea și frământarea.

Un element spectaculos al tradiției locale este și modul de ambalare: brânza este introdusă în vezică naturală de porc, ceea ce contribuie inclusiv la forma specifică a produsului.

Bucățile au, de regulă, forme ovale sau rotunde neregulate și o greutate cuprinsă aproximativ între 400 de grame și 2 kilograme.

Gustul care nu poate fi separat de meșteșug

Specificul produsului nu este dat doar de materia primă, ci și de experiența acumulată de producătorii locali.

Brânza are o consistență moale, densă și onctuoasă, cu o textură ușor aderentă la tăiere. La exterior, culoarea poate varia de la crem la galben-auriu, iar în interior de la alb-lăptos la alb-gălbui.

Profilul gustativ este dominat de aroma laptelui de vacă, cu note ușor sărate, dulcege și discret acidulate. Mirosul este lăptos și untos, cu o tentă acrișoară și ușor înțepătoare, specifică unui produs sărat și maturat.

În cazul acestei brânze, însă, tradiția nu se rezumă la o rețetă scrisă. Documentația europeană subliniază rolul priceperii producătorilor, care controlează diferitele faze ale procesului și prin evaluare senzorială.

Tocmai această experiență transmisă între generații a contribuit la formarea reputației produsului.

O tradiție care vine din târgurile de altădată

Povestea „Brânzei frământate de Teaca” este legată de istoria comercială a localității.

Produsul este cunoscut de mult timp în comunitate, iar una dintre referințele istorice invocate în documentația de înregistrare este legată de târgul de la Teaca, eveniment care a contribuit la circulația și consacrarea produsului în zonă.

Mărturiile transmise de localnici din generație în generație completează această istorie și conturează legătura dintre brânză, comunitate și teritoriu.

În timp, această asociere a devenit atât de puternică încât denumirea „Brânză frământată de Teaca” a ajuns să evoce nu doar un anumit tip de produs, ci un anumit gust, o anumită textură și un mod de preparare legat de comunitatea locală.

Ce înseamnă, concret, protecția IGP

Statutul de Indicație Geografică Protejată nu este o simplă etichetă de marketing.

El protejează denumirea împotriva utilizării necorespunzătoare și le oferă producătorilor un instrument pentru apărarea autenticității produsului pe piață.

În cazul „Brânzei frământate de Teaca”, toate etapele de fabricare prevăzute în documentația oficială trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată.

Grupul care a solicitat înregistrarea, Asociația Brânzarilor din Bistrița-Năsăud, are, la rândul său, responsabilitatea de a contribui la protejarea reputației produsului și la combaterea practicilor comerciale care i-ar putea diminua valoarea sau induce consumatorii în eroare.

Cu alte cuvinte, protecția europeană devine și un instrument economic pentru comunitatea care produce brânza.

România ajunge la 18 produse recunoscute în Uniunea Europeană

Odată cu „Brânza frământată de Teaca”, România ajunge la 18 produse agricole și alimentare cu protecție europeană, în cadrul sistemelor IGP, DOP și STG.

Printre acestea se află produse devenite deja repere ale gastronomiei românești: Magiunul de prune de Topoloveni, Salamul de Sibiu, Cârnații de Pleșcoi, Telemeaua de Sibiu, Cașcavalul de Săveni, Telemeaua de Ibănești, Plăcinta dobrogeană, Pita de Pecica, Salinatele de Turda, Babicul de Buzău și Batogul de Sturion.

Lista este completată de produse precum Novacul afumat din Țara Bârsei, Scrumbia afumată de Dunăre, Salata cu icre de știucă de Tulcea, Salata tradițională cu icre de crap, Sardeluța marinată fabricată potrivit tradiției din România și Cârnații din topor din Vâlcea.

Din punct de vedere al încadrării europene, cele mai multe dintre acestea sunt Indicații Geografice Protejate, în timp ce Telemeaua de Ibănești este DOP, iar Salata tradițională cu icre de crap și Sardeluța marinată sunt recunoscute ca STG.

Urmează și alte produse

Procesul de valorificare europeană a patrimoniului alimentar românesc nu se oprește aici.

Potrivit informațiilor Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, alte 11 documentații românești se află în etapa de verificare la nivelul Comisiei Europene, dintre care două vizează obținerea statutului IGP, iar nouă sunt pentru Specialitate Tradițională Garantată.

Pentru România, miza este mai mare decât numărul de produse înscrise într-un registru european.

Este vorba despre transformarea unor tradiții locale în active economice protejate, care pot genera valoare pentru producători, pot susține comunitățile rurale și pot contribui la promovarea gastronomiei românești peste granițe.

De la Teaca la Europa

Povestea „Brânzei frământate de Teaca” este, în fond, povestea modului în care un produs local poate depăși granițele comunității care l-a creat.

O tehnică transmisă din generație în generație, laptele provenit din zonă, priceperea producătorilor și reputația construită în timp au fost reunite într-o identitate pe care Uniunea Europeană o recunoaște și o protejează.

De acum, numele „Brânză frământată de Teaca” nu mai aparține doar unei tradiții locale. Este parte oficială din patrimoniul alimentar european.